M-ai iubit, o, Bun Păstor

M-ai iubit, o, Bun Păstor,
Lumea toată m-ai căutat.
În adânc când să cobor,
Blând, senin m-ai ridicat!
Ai învins dușmanii mei,
M-ai scăpat din guri de lei,
Și nu mi-ai cerut nimic,
Ci doar ochii să-mi ridic.

Când cu ochii am văzut,
Toate ce mă-nconjurau,
Am simțit că mi-ai cerut
Numai inima să-Ți dau…
Vrei în ea să fii Stăpân,
Și eu pururi să-Ți rămân
Numai cu ai Tăi copii
Să alerg spre veșnicii!

O, de-atunci sunt fericit
Chiar când trec prin mari dureri.
Știu că Tu m-ai mântuit
Și-mi dai vieții noi puteri!
Toate de s-ar dărâma,
Eu rămân pe urma Ta,
Căci Tu ești Stăpânul meu,
Rob al Tău pe veci sunt eu!