Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
Un nufăr alb În amurgul amar,
Un mărgărit răsfirând lăcrămioare,
Un crin ceresc răsădit pe-un altar.
Un nufăr alb În amurgul amar,
Un mărgărit răsfirând lăcrămioare,
Un crin ceresc răsădit pe-un altar.
Iubirea Ta, iubirea Ta
Ești Tu întreg în ea,
Iubirea Ta, iubirea Ta.
Ești Tu întreg în ea,
Iubirea Ta, iubirea Ta.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Ea-mi umple viața de-un nou înțeles.
Am întâlnit-o în zori, pe-o cărare.
Dar nu eu, totuși: ci ea m-a cules.
Ea-mi umple viața de-un nou înțeles.
Am întâlnit-o în zori, pe-o cărare.
Dar nu eu, totuși: ci ea m-a cules.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Lumina ei mă păstrează curat.
În gingășia de sfântă ninsoare
Eu sorb putere să trec ne-ntinat.
Lumina ei mă păstrează curat.
În gingășia de sfântă ninsoare
Eu sorb putere să trec ne-ntinat.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Dar când tresar amăgit de cel rău,
Atunci pe crinul cu albe petale
Apar broboane din sângele Tău.
Dar când tresar amăgit de cel rău,
Atunci pe crinul cu albe petale
Apar broboane din sângele Tău.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare,
Un nufăr alb În amurgul amar,
Un mărgărit răsfirând lăcrămioare,
Un crin ceresc răsădit pe-un altar.
Un nufăr alb În amurgul amar,
Un mărgărit răsfirând lăcrămioare,
Un crin ceresc răsădit pe-un altar.
Iubirea Ta, iubirea Ta
Ești Tu întreg în ea,
Iubirea Ta, iubirea Ta.
Ești Tu întreg în ea,
Iubirea Ta, iubirea Ta.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Ea-mi umple viața de-un nou înțeles.
Am întâlnit-o în zori, pe-o cărare.
Dar nu eu, totuși: ci ea m-a cules.
Ea-mi umple viața de-un nou înțeles.
Am întâlnit-o în zori, pe-o cărare.
Dar nu eu, totuși: ci ea m-a cules.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Lumina ei mă păstrează curat.
În gingășia de sfântă ninsoare
Eu sorb putere să trec ne-ntinat.
Lumina ei mă păstrează curat.
În gingășia de sfântă ninsoare
Eu sorb putere să trec ne-ntinat.
Iubirea Ta, Domnul meu, e o floare.
Dar când tresar amăgit de cel rău,
Atunci pe crinul cu albe petale
Apar broboane din sângele Tău.
Dar când tresar amăgit de cel rău,
Atunci pe crinul cu albe petale
Apar broboane din sângele Tău.
