Isuse scump, din slava cea
De nepătruns de mintea mea,
Te-ai pogorât în lumea rea,
Dar lumea nu Te cunoștea.
De nepătruns de mintea mea,
Te-ai pogorât în lumea rea,
Dar lumea nu Te cunoștea.
Tu ai venit s-o mântuiești,
Din greu păcat s-o izbăvești.
Viață ca să-i dăruiești,
Prin jertfa Ta s-o curățești.
Din greu păcat s-o izbăvești.
Viață ca să-i dăruiești,
Prin jertfa Ta s-o curățești.
Dar lumea nu Te-a suferit,
La judecată Te-a pornit.
La moarte-apoi Te-a osândit
Și-ntre tâlhari Te-a răstignit.
La judecată Te-a pornit.
La moarte-apoi Te-a osândit
Și-ntre tâlhari Te-a răstignit.
Iar după ce ai înviat,
Și după ce Te-ai înălțat,
O clip-atunci s-a-nspăimântat
Și dup-aceea Te-a uitat!
Și după ce Te-ai înălțat,
O clip-atunci s-a-nspăimântat
Și dup-aceea Te-a uitat!
Acum când iar din slava Ta
Vei coborî în lumea rea,
Pe cei aleși îi vei lua,
Din nou în spaimă-o vei lăsa.
Vei coborî în lumea rea,
Pe cei aleși îi vei lua,
Din nou în spaimă-o vei lăsa.
O vei lăsa în mare rău
Că n-a primit Cuvântul Tău.
Dar pe ai Tăi îi vei sui
În cer și-acolo-n veci vor fi!
Că n-a primit Cuvântul Tău.
Dar pe ai Tăi îi vei sui
În cer și-acolo-n veci vor fi!
Isuse scump, din slava cea
De nepătruns de mintea mea,
Te-ai pogorât în lumea rea,
Dar lumea nu Te cunoștea.
De nepătruns de mintea mea,
Te-ai pogorât în lumea rea,
Dar lumea nu Te cunoștea.
Tu ai venit s-o mântuiești,
Din greu păcat s-o izbăvești.
Viață ca să-i dăruiești,
Prin jertfa Ta s-o curățești.
Din greu păcat s-o izbăvești.
Viață ca să-i dăruiești,
Prin jertfa Ta s-o curățești.
Dar lumea nu Te-a suferit,
La judecată Te-a pornit.
La moarte-apoi Te-a osândit
Și-ntre tâlhari Te-a răstignit.
La judecată Te-a pornit.
La moarte-apoi Te-a osândit
Și-ntre tâlhari Te-a răstignit.
Iar după ce ai înviat,
Și după ce Te-ai înălțat,
O clip-atunci s-a-nspăimântat
Și dup-aceea Te-a uitat!
Și după ce Te-ai înălțat,
O clip-atunci s-a-nspăimântat
Și dup-aceea Te-a uitat!
Acum când iar din slava Ta
Vei coborî în lumea rea,
Pe cei aleși îi vei lua,
Din nou în spaimă-o vei lăsa.
Vei coborî în lumea rea,
Pe cei aleși îi vei lua,
Din nou în spaimă-o vei lăsa.
O vei lăsa în mare rău
Că n-a primit Cuvântul Tău.
Dar pe ai Tăi îi vei sui
În cer și-acolo-n veci vor fi!
Că n-a primit Cuvântul Tău.
Dar pe ai Tăi îi vei sui
În cer și-acolo-n veci vor fi!
