Într-o zi ca asta Doamne erai prins

Într-o zi ca asta Doamne erai prins,
Și legat ca furii Te lăsai împins.
/: Dus la judecată Te lăsai bătut,
Sărutat de gura care Te-a vândut. :/

Și vândut de gura ce Te-a sărutat,
Te-ai lăsat în vină, Cel nevinovat.
/: Miel Tăcut de jertfă, singur Te-ai adus,
Ca să se-mplinească ce fusese spus.

N-ai răspuns la nimeni când Te-nvinuia,
Sufereai ocara celui ce lovea,
/: Sufereai rușinea celui ce-a scuipat:
Era ceasul care trebuia răbdat. :/

Ce-ai răbdat, o, nimeni nu va ști nicicând. Pentru toate, Ție ne-nchinăm zicând:
/: Slavă mult răbdării Tale ce-o aduci,
Slavă jertfei tale, sfintei Tale cruci. :/