Încrede-te-n Lumină chiar dacă-ți arde-amar,
Paragini cangrenate din putredul hotar,
Și las' să-ți răscolească prin tot ce ai ascuns,
Ea arde numai bezna pe unde ți-a pătruns.
Paragini cangrenate din putredul hotar,
Și las' să-ți răscolească prin tot ce ai ascuns,
Ea arde numai bezna pe unde ți-a pătruns.
Încredete-n Dreptate, cu-atât mai mult cu cât,
Condamnă și la tine ce-i veșted și urât,
Pe cumpăna ei sfântă, așează-ți ceas cu ceas,
Tot ce împarți la alții prin faptă și prin glas.
Condamnă și la tine ce-i veșted și urât,
Pe cumpăna ei sfântă, așează-ți ceas cu ceas,
Tot ce împarți la alții prin faptă și prin glas.
Încrede-te puternic în Adevăr oricând,
Dar și mai mult în clipa când mustri necruțând.
Nu-i lepăda-ndrumarea și nu-l strâmba voit,
Căci tot ce El condamnă e putred și greșit.
Dar și mai mult în clipa când mustri necruțând.
Nu-i lepăda-ndrumarea și nu-l strâmba voit,
Căci tot ce El condamnă e putred și greșit.
Încrede-te-n iubire, chiar dacă numai plâns,
Și numai jale-ți pare pe urma ei c-ai strâns.
Căci unde-i arde rugul rămâne loc sfințit,
Desțelenit și vrednic spre rod desăvârșit.
Și numai jale-ți pare pe urma ei c-ai strâns.
Căci unde-i arde rugul rămâne loc sfințit,
Desțelenit și vrednic spre rod desăvârșit.
Încrede-te-n Lumină chiar dacă-ți arde-amar,
Paragini cangrenate din putredul hotar,
Și las' să-ți răscolească prin tot ce ai ascuns,
Ea arde numai bezna pe unde ți-a pătruns.
Paragini cangrenate din putredul hotar,
Și las' să-ți răscolească prin tot ce ai ascuns,
Ea arde numai bezna pe unde ți-a pătruns.
Încredete-n Dreptate, cu-atât mai mult cu cât,
Condamnă și la tine ce-i veșted și urât,
Pe cumpăna ei sfântă, așează-ți ceas cu ceas,
Tot ce împarți la alții prin faptă și prin glas.
Condamnă și la tine ce-i veșted și urât,
Pe cumpăna ei sfântă, așează-ți ceas cu ceas,
Tot ce împarți la alții prin faptă și prin glas.
Încrede-te puternic în Adevăr oricând,
Dar și mai mult în clipa când mustri necruțând.
Nu-i lepăda-ndrumarea și nu-l strâmba voit,
Căci tot ce El condamnă e putred și greșit.
Dar și mai mult în clipa când mustri necruțând.
Nu-i lepăda-ndrumarea și nu-l strâmba voit,
Căci tot ce El condamnă e putred și greșit.
Încrede-te-n iubire, chiar dacă numai plâns,
Și numai jale-ți pare pe urma ei c-ai strâns.
Căci unde-i arde rugul rămâne loc sfințit,
Desțelenit și vrednic spre rod desăvârșit.
Și numai jale-ți pare pe urma ei c-ai strâns.
Căci unde-i arde rugul rămâne loc sfințit,
Desțelenit și vrednic spre rod desăvârșit.
