În ceasul sfânt al serii
Când stelele răsar,
Doresc al privegherii
Și-al rugăciunii har.
Când stelele răsar,
Doresc al privegherii
Și-al rugăciunii har.
Răpit primește gândul,
Al cerurilor mir,
Când tremură umplându-l
Ca pe-un divin potir.
Al cerurilor mir,
Când tremură umplându-l
Ca pe-un divin potir.
Se lasă fruntea caldă,
Pe Sfânta Carte lin,
Și-n lacrimi dulci se scaldă
Al draaostei suspin.
Pe Sfânta Carte lin,
Și-n lacrimi dulci se scaldă
Al draaostei suspin.
Și toate suie, toate
Spre-al inimii sfânt Țel,
Tăcerea doar mă poate
'Nălța mai blând spre El
Spre-al inimii sfânt Țel,
Tăcerea doar mă poate
'Nălța mai blând spre El
Învăluită-n soare,
S-ascunde Fața Lui,
Tot ceru-i o chemare
Și zboru-i larg și sui.
S-ascunde Fața Lui,
Tot ceru-i o chemare
Și zboru-i larg și sui.
Un imn slăvit e gândul
Ființa e-un potir,
Și plouă-nfiorându-l
Al harurilor șir.
Ființa e-un potir,
Și plouă-nfiorându-l
Al harurilor șir.
/: Și noapte-i cine știe
Spre-al zorilor hotar,
Când fruntea grea re-nvie
Înveșmântată-n har. :/
Spre-al zorilor hotar,
Când fruntea grea re-nvie
Înveșmântată-n har. :/
În ceasul sfânt al serii
Când stelele răsar,
Doresc al privegherii
Și-al rugăciunii har.
Când stelele răsar,
Doresc al privegherii
Și-al rugăciunii har.
Răpit primește gândul,
Al cerurilor mir,
Când tremură umplându-l
Ca pe-un divin potir.
Al cerurilor mir,
Când tremură umplându-l
Ca pe-un divin potir.
Se lasă fruntea caldă,
Pe Sfânta Carte lin,
Și-n lacrimi dulci se scaldă
Al draaostei suspin.
Pe Sfânta Carte lin,
Și-n lacrimi dulci se scaldă
Al draaostei suspin.
Și toate suie, toate
Spre-al inimii sfânt Țel,
Tăcerea doar mă poate
'Nălța mai blând spre El
Spre-al inimii sfânt Țel,
Tăcerea doar mă poate
'Nălța mai blând spre El
Învăluită-n soare,
S-ascunde Fața Lui,
Tot ceru-i o chemare
Și zboru-i larg și sui.
S-ascunde Fața Lui,
Tot ceru-i o chemare
Și zboru-i larg și sui.
Un imn slăvit e gândul
Ființa e-un potir,
Și plouă-nfiorându-l
Al harurilor șir.
Ființa e-un potir,
Și plouă-nfiorându-l
Al harurilor șir.
/: Și noapte-i cine știe
Spre-al zorilor hotar,
Când fruntea grea re-nvie
Înveșmântată-n har. :/
Spre-al zorilor hotar,
Când fruntea grea re-nvie
Înveșmântată-n har. :/
