Că-s în El și El în mine,
Când trăirea-i cer senin,
Cu frumsețile-i divine.
Oricând să Te sfințesc,
Să-mi placă-ntreg să stau
În tot ce ești: ceresc!
Clar în orice timp să fie,
Ca s-o vadă cine vrea:
Să arate spre vecie!
Cât de tare-ar fi furtuna!
Mire-mi este și Stăpân,
UNUL sunt în El, nu UNA! (Ef. 2: 14)
Că-s în El și El în mine,
Când trăirea-i cer senin,
Cu frumsețile-i divine.
Oricând să Te sfințesc,
Să-mi placă-ntreg să stau
În tot ce ești: ceresc!
Clar în orice timp să fie,
Ca s-o vadă cine vrea:
Să arate spre vecie!
Cât de tare-ar fi furtuna!
Mire-mi este și Stăpân,
UNUL sunt în El, nu UNA! (Ef. 2: 14)