Îmi pare rău de tot ce-n viață

Îmi pare rău de tot ce-n viață
Putut-am pierde în zadar,
Dar după vremea mea pierdută
Îmi pare rău cel mai amar.
Îmi pare rău după cuvântul
Ce l-am știut și nu l-am spus,
De tot ce nu mai pot întoarce,
Căci timpul meu pierdut s-a dus.

Îmi pare rău după iubirea
Ce-o datoram și n-am știut,
C-atâți din cei ce-o așteptară
S-au dus cu timpul meu pierdut.
Îmi pare rău după-mpăcarea
Ce n-am căutat-o când puteam,
Acum s-a dus și ea și harul
Cu timpul care nu-l mai am.

Îmi pare rău după pierzarea
Atâtora din dragii mei,
Nu i-am chemat de-ajuns - și-s pururea
Cu timpul meu pierduți și ei.
Îmi pare rău amar, Isuse,
De cât puteam și n-am făcut,
Cum am să pot răspunde-odată
De timpul meu pierdut, pierdut!