Ierusalim, cetatea mea

Ierusalim, cetatea mea, tot sufletul-mi suspină:
/: Când oare, când te voi vedea, când oare-n tine voi intra?
Să cânt în mântuirea Ta pe marea cristalină. :/

Ierusalim, sfânt dor nestins, ce dulce va fi-n tine!
/: Când lungul zbucium va fi-nvins, când țelul drag va fi atins
Iar plânsul șters, uitat și stins și zilele senine! :/

Oraș cu ziduri de topaz, iubirea mea te cheamă
/: Cu rugăciunile-n extaz, cu râu de lacrimi pe obraz,
Cu dorul să te vadă azi, strigându-ți: ia-mă, ia-mă! :/

Dar până atunci, Ierusalim, trimite-ne din tine
/: Arvuna harului sublim pe care-l cerem și-l dorim,
Biruitori să moștenim comorile-ți divine. :/