Ia firul de iarbă

Ia firul de iarbă, privește-l atent,
Frumsețea lui simplă-ți vorbește.
Dă-ți vălul deoparte și vezi conștient,
Izvorul de unde țâșnește.

Ia bobul de grâu cu un suflet curat
Și ochii topiți de uimire,
Vedea-L-vor pe Cel ce-nțelept l-a creat,
În limpedea Lui strălucire.

Ia pruncul din leagăn, cu trupu-i plăpând
Și-ascultă-i a lui răsuflare,
În el vei simți mai deplin ca oricând
Izvorul vieții Cel mare.

Ia raza de soare, te uită în sus,
Vezi marea întinsă de stele,
De unde-au venit, cine le-a pus
Statornice legi printre ele?

E Domnul, e Domnul, e Domnul Preasfânt,
Puterea slăvită să-I fie,
De El sunt create, prin Sfântu-I Cuvânt
În toate-I 'nălțat pe vecie.