Grăjdarul

S-a găsit un biet grăjdar,
Fără pernă, fără pat,
Care de-al măicuții-amar
Tare mult s-a-nduioșat.
Vino, fiică în dureri,
Pe culcușul meu de fân;
/: Eu, pe prispă-n privegheri
Cu tot ceru-am să rămân. :/

Și sub bolta de cobalt
A vegheat grăjdarul blând.
Și-a văzut pe-un nor înalt
Oaste albă coborând.
Și de-atunci în pieptul lui
S-a născut un prunc bălai.
/: Iar, târziu, din văi silhui
L-au dus îngeri albi în Rai. :/

Dar tu suflet înnoptat,
Cu blăniță sau cojoc,
N-ai în casa ta un pat?
N-ai în inimă un loc?
N-ai în sufletul amar
Un culcuș în ceasul greu,
/: Ca în noaptea asta chiar,
Să Se nască Dumnezeu? :/