Frumusețea-adevărată stă în suflet nu în trup,
Florile frumseții lumii toate prea curând se rup,
Însă florile frumseții sufletului cresc duios,
Mai curate și mai albe când e sufletul frumos.
Florile frumseții lumii toate prea curând se rup,
Însă florile frumseții sufletului cresc duios,
Mai curate și mai albe când e sufletul frumos.
Frumusețea și iubirea sunt cele mai dulci surori,
Dar ce rar merg împreună la aceiași muritori.
Dar ce rar merg împreună la aceiași muritori.
Frumusețea bunătății este cea mai scumpă-n lume,
Omul bun întotdeauna are cel mai dulce nume,
Bunătatea totdeauna e frumoasă-oriunde vine
Dar frumsețea nu oriunde e și bună la oricine.
Omul bun întotdeauna are cel mai dulce nume,
Bunătatea totdeauna e frumoasă-oriunde vine
Dar frumsețea nu oriunde e și bună la oricine.
Frumusețea sufletească e cât altele o mie,
Celelalte sunt de-o clipă,
Dar aceasta-i pe vecie.
Celelalte sunt de-o clipă,
Dar aceasta-i pe vecie.
Nu-ți alege soț ori prieten după frumusețea feții,
Nu acesta este chipul cel mai bun al frumuseții,
Ci ți-alege soț și frate după frumusețea dulce
A blândeții și iubirii care inima conduce.
Nu acesta este chipul cel mai bun al frumuseții,
Ci ți-alege soț și frate după frumusețea dulce
A blândeții și iubirii care inima conduce.
Frumusețea nu-i oriunde veselie și cântare…
Frumusețea-n suferință și în lacrimi e mai mare.
Frumusețea-n suferință și în lacrimi e mai mare.
Frumusețea dinafară este rece și străină,
Frumusețea dinăuntru e căldură și lumină,
Frumusețea cea trupească e ca trandafiru-n floare,
Florile curând se uscă, numai spinul nu-i mai moare.
Frumusețea dinăuntru e căldură și lumină,
Frumusețea cea trupească e ca trandafiru-n floare,
Florile curând se uscă, numai spinul nu-i mai moare.
Frumusețea dinafară vrea găteală ne-ncetat,
Frumusețea dinăuntru o păstrează-un gând curat.
Frumusețea dinăuntru o păstrează-un gând curat.
Frumusețea sufletească nu-i numai de primăvară
Și nu umblă niciodată după forma dinafară,
Ci podoabele ei scumpe sunt virtuțile curate
Căci acestea sunt podoabe veșnice și-adevărate.
Și nu umblă niciodată după forma dinafară,
Ci podoabele ei scumpe sunt virtuțile curate
Căci acestea sunt podoabe veșnice și-adevărate.
Nu frumsețea e frumoasă, - ci neprihănirea ei,
Dragostea și-ai ei pe asta pun adevărat temei.
Dragostea și-ai ei pe asta pun adevărat temei.
Bunătatea dă valoare la oricare frumusețe,
Bunătatea-nfrumsețează chiar și mai bătrâne fețe,
Dar asprimea urâțește, chiar și fața cea frumoasă,
- Să nu-ți faci cu frumusețea ci cu bunătatea casă.
Bunătatea-nfrumsețează chiar și mai bătrâne fețe,
Dar asprimea urâțește, chiar și fața cea frumoasă,
- Să nu-ți faci cu frumusețea ci cu bunătatea casă.
Tot ce este-n jurul nostru e frumsețe și fior,
Toate spun ce frumusețe e-n Frumosul Creator.
Toate spun ce frumusețe e-n Frumosul Creator.
Ce divină frumusețe e-ntr-un răsărit de soare,
Sau într-un apus de lună,
Sau într-un boboc de floare,
Sau într-un covor de spice,
Sau într-un bobuț de rouă…
- Cât ne spune, ori ne-ascunde, frumusețea asta, nouă…
Sau într-un apus de lună,
Sau într-un boboc de floare,
Sau într-un covor de spice,
Sau într-un bobuț de rouă…
- Cât ne spune, ori ne-ascunde, frumusețea asta, nouă…
Ca să poți vedea frumsețea ți se cere neapărat
Ca să ai și ochiul firii,
Dar și-al inimii, curat.
Ca să ai și ochiul firii,
Dar și-al inimii, curat.
Frumusețea-adevărată stă în curăția vieții,
Numai cel curat pătrunde toată taina frumuseții,
Numai cel curat cuprinde bucuria ei duioasă,
- Fiul meu, păstrează-ți dulce curăția ta frumoasă!
Numai cel curat pătrunde toată taina frumuseții,
Numai cel curat cuprinde bucuria ei duioasă,
- Fiul meu, păstrează-ți dulce curăția ta frumoasă!
Frumusețea-adevărată stă în suflet nu în trup,
Florile frumseții lumii toate prea curând se rup,
Însă florile frumseții sufletului cresc duios,
Mai curate și mai albe când e sufletul frumos.
Florile frumseții lumii toate prea curând se rup,
Însă florile frumseții sufletului cresc duios,
Mai curate și mai albe când e sufletul frumos.
Frumusețea și iubirea sunt cele mai dulci surori,
Dar ce rar merg împreună la aceiași muritori.
Dar ce rar merg împreună la aceiași muritori.
Frumusețea bunătății este cea mai scumpă-n lume,
Omul bun întotdeauna are cel mai dulce nume,
Bunătatea totdeauna e frumoasă-oriunde vine
Dar frumsețea nu oriunde e și bună la oricine.
Omul bun întotdeauna are cel mai dulce nume,
Bunătatea totdeauna e frumoasă-oriunde vine
Dar frumsețea nu oriunde e și bună la oricine.
Frumusețea sufletească e cât altele o mie,
Celelalte sunt de-o clipă,
Dar aceasta-i pe vecie.
Celelalte sunt de-o clipă,
Dar aceasta-i pe vecie.
Nu-ți alege soț ori prieten după frumusețea feții,
Nu acesta este chipul cel mai bun al frumuseții,
Ci ți-alege soț și frate după frumusețea dulce
A blândeții și iubirii care inima conduce.
Nu acesta este chipul cel mai bun al frumuseții,
Ci ți-alege soț și frate după frumusețea dulce
A blândeții și iubirii care inima conduce.
Frumusețea nu-i oriunde veselie și cântare…
Frumusețea-n suferință și în lacrimi e mai mare.
Frumusețea-n suferință și în lacrimi e mai mare.
Frumusețea dinafară este rece și străină,
Frumusețea dinăuntru e căldură și lumină,
Frumusețea cea trupească e ca trandafiru-n floare,
Florile curând se uscă, numai spinul nu-i mai moare.
Frumusețea dinăuntru e căldură și lumină,
Frumusețea cea trupească e ca trandafiru-n floare,
Florile curând se uscă, numai spinul nu-i mai moare.
Frumusețea dinafară vrea găteală ne-ncetat,
Frumusețea dinăuntru o păstrează-un gând curat.
Frumusețea dinăuntru o păstrează-un gând curat.
Frumusețea sufletească nu-i numai de primăvară
Și nu umblă niciodată după forma dinafară,
Ci podoabele ei scumpe sunt virtuțile curate
Căci acestea sunt podoabe veșnice și-adevărate.
Și nu umblă niciodată după forma dinafară,
Ci podoabele ei scumpe sunt virtuțile curate
Căci acestea sunt podoabe veșnice și-adevărate.
Nu frumsețea e frumoasă, - ci neprihănirea ei,
Dragostea și-ai ei pe asta pun adevărat temei.
Dragostea și-ai ei pe asta pun adevărat temei.
Bunătatea dă valoare la oricare frumusețe,
Bunătatea-nfrumsețează chiar și mai bătrâne fețe,
Dar asprimea urâțește, chiar și fața cea frumoasă,
- Să nu-ți faci cu frumusețea ci cu bunătatea casă.
Bunătatea-nfrumsețează chiar și mai bătrâne fețe,
Dar asprimea urâțește, chiar și fața cea frumoasă,
- Să nu-ți faci cu frumusețea ci cu bunătatea casă.
Tot ce este-n jurul nostru e frumsețe și fior,
Toate spun ce frumusețe e-n Frumosul Creator.
Toate spun ce frumusețe e-n Frumosul Creator.
Ce divină frumusețe e-ntr-un răsărit de soare,
Sau într-un apus de lună,
Sau într-un boboc de floare,
Sau într-un covor de spice,
Sau într-un bobuț de rouă…
- Cât ne spune, ori ne-ascunde, frumusețea asta, nouă…
Sau într-un apus de lună,
Sau într-un boboc de floare,
Sau într-un covor de spice,
Sau într-un bobuț de rouă…
- Cât ne spune, ori ne-ascunde, frumusețea asta, nouă…
Ca să poți vedea frumsețea ți se cere neapărat
Ca să ai și ochiul firii,
Dar și-al inimii, curat.
Ca să ai și ochiul firii,
Dar și-al inimii, curat.
Frumusețea-adevărată stă în curăția vieții,
Numai cel curat pătrunde toată taina frumuseții,
Numai cel curat cuprinde bucuria ei duioasă,
- Fiul meu, păstrează-ți dulce curăția ta frumoasă!
Numai cel curat pătrunde toată taina frumuseții,
Numai cel curat cuprinde bucuria ei duioasă,
- Fiul meu, păstrează-ți dulce curăția ta frumoasă!
