Făr-a Ta jertfă, ce-i desăvârșită,
Făr-a Ta cruce, moarte umilită,
Aș duce-o viață deznădăjduită,
Nemântuită!
Făr-a Ta cruce, moarte umilită,
Aș duce-o viață deznădăjduită,
Nemântuită!
În clipe grele și de urgisire,
Cine putea-va să-mi dea îngrijire?
Tu, Doamne, singur,
De-s în părăsire,
Mi-arăți iubire!
Cine putea-va să-mi dea îngrijire?
Tu, Doamne, singur,
De-s în părăsire,
Mi-arăți iubire!
Tu, Doamne, știi
Că eu nu sunt în stare
Ca să-mi port pașii pe a Ta cărare;
Dar mă cunoști Tu și îmi dai iertare,
Iubirea-Ți mare!
Că eu nu sunt în stare
Ca să-mi port pașii pe a Ta cărare;
Dar mă cunoști Tu și îmi dai iertare,
Iubirea-Ți mare!
Moartea-
Ți pe cruce,
Ea ne mântuiește,
Sângele-Ți, Doamne,
El ne izbăvește,
Firea cea veche El ne-o răstignește
Și ne sfințește!
Ți pe cruce,
Ea ne mântuiește,
Sângele-Ți, Doamne,
El ne izbăvește,
Firea cea veche El ne-o răstignește
Și ne sfințește!
Făr-a Ta jertfă, ce-i desăvârșită,
Făr-a Ta cruce, moarte umilită,
Aș duce-o viață deznădăjduită,
Nemântuită!
Făr-a Ta cruce, moarte umilită,
Aș duce-o viață deznădăjduită,
Nemântuită!
În clipe grele și de urgisire,
Cine putea-va să-mi dea îngrijire?
Tu, Doamne, singur,
De-s în părăsire,
Mi-arăți iubire!
Cine putea-va să-mi dea îngrijire?
Tu, Doamne, singur,
De-s în părăsire,
Mi-arăți iubire!
Tu, Doamne, știi
Că eu nu sunt în stare
Ca să-mi port pașii pe a Ta cărare;
Dar mă cunoști Tu și îmi dai iertare,
Iubirea-Ți mare!
Că eu nu sunt în stare
Ca să-mi port pașii pe a Ta cărare;
Dar mă cunoști Tu și îmi dai iertare,
Iubirea-Ți mare!
Moartea-
Ți pe cruce,
Ea ne mântuiește,
Sângele-Ți, Doamne,
El ne izbăvește,
Firea cea veche El ne-o răstignește
Și ne sfințește!
Ți pe cruce,
Ea ne mântuiește,
Sângele-Ți, Doamne,
El ne izbăvește,
Firea cea veche El ne-o răstignește
Și ne sfințește!
