Evlavia-i respectul și buna-cuviință
Ce duc pân-la sfințire umblarea în credință.
Evlavia nu râde lumește cu oricine,
Ci-n sfântă prețuire va crește tot ce-i bine.
Ce duc pân-la sfințire umblarea în credință.
Evlavia nu râde lumește cu oricine,
Ci-n sfântă prețuire va crește tot ce-i bine.
Evlavia s-arată
În vorba măsurată,
Și-n inima curată
De orișicare dată.
În vorba măsurată,
Și-n inima curată
De orișicare dată.
Evlavia-i virtutea cea negândit de rară
Și câtă-i înăuntru se-arată în afară,
Acel ce n-o arată în gesturi și cuvinte
Înseamnă că n-o are, - iar dacă spune, minte.
Și câtă-i înăuntru se-arată în afară,
Acel ce n-o arată în gesturi și cuvinte
Înseamnă că n-o are, - iar dacă spune, minte.
Evlavia în lume atât de rar se vede,
Dar fără ea zadarnic mai zice-un om că crede.
Dar fără ea zadarnic mai zice-un om că crede.
Evlavia-i o treaptă pe scara biruinții,
Prin ea și prin iubire, ajungi cununa minții.
Prin ea și prin iubire, ajungi cununa minții.
Evlavia e suma întregilor virtuți,
Prin ea câștigă cinste cei sinceri și plăcuți.
Prin ea câștigă cinste cei sinceri și plăcuți.
Evlavia-i o treaptă pe scara cea de sus,
Cât ea numai iubirea în lume-a mai adus.
Cât ea numai iubirea în lume-a mai adus.
Evlavia-i cerința ce-al Binelui cuvânt
O spune că e roadă ce-o are omul blând.
O spune că e roadă ce-o are omul blând.
Oricine vrea să umble curat și bucuros
Îndemnul bun îi cere a fi evlavios.
Îndemnul bun îi cere a fi evlavios.
Evlavia-i câștigul ce-l are cel smerit
În urma suferinței răbdate liniștit.
În urma suferinței răbdate liniștit.
Evlavia-i prea rară în lumea de acum
Căci nu merg credincioșii pe-al înfrânării drum.
Căci nu merg credincioșii pe-al înfrânării drum.
Evlavia e fiica iubirii cumpătate
Și mama înfrânării pe căile curate.
Și mama înfrânării pe căile curate.
Evlavia se dobândește în urma multor înfrânări
Și-a multor lupte câștigate prin anii multor încercări.
Și-a multor lupte câștigate prin anii multor încercări.
Pe orice treaptă a credinței ai fi ajuns mergând spre rai,
Evlavia mereu se cere
Și trebuie oricând s-o ai.
Evlavia mereu se cere
Și trebuie oricând s-o ai.
De evlavie-i nevoie în oricare fapte bune
Dar nevoia cea mai mare ai de ea-n înțelepciune.
Căci când faci o faptă bună și evlavia-i lipsește,
Faci o muncă fără noimă, răsplătirea nu-și primește.
Tu dar fiul meu învață a evlaviei purtare
Și-o să ai pe orice cale bucuria cea mai mare.
Dar nevoia cea mai mare ai de ea-n înțelepciune.
Căci când faci o faptă bună și evlavia-i lipsește,
Faci o muncă fără noimă, răsplătirea nu-și primește.
Tu dar fiul meu învață a evlaviei purtare
Și-o să ai pe orice cale bucuria cea mai mare.
Evlavia-i respectul și buna-cuviință
Ce duc pân-la sfințire umblarea în credință.
Evlavia nu râde lumește cu oricine,
Ci-n sfântă prețuire va crește tot ce-i bine.
Ce duc pân-la sfințire umblarea în credință.
Evlavia nu râde lumește cu oricine,
Ci-n sfântă prețuire va crește tot ce-i bine.
Evlavia s-arată
În vorba măsurată,
Și-n inima curată
De orișicare dată.
În vorba măsurată,
Și-n inima curată
De orișicare dată.
Evlavia-i virtutea cea negândit de rară
Și câtă-i înăuntru se-arată în afară,
Acel ce n-o arată în gesturi și cuvinte
Înseamnă că n-o are, - iar dacă spune, minte.
Și câtă-i înăuntru se-arată în afară,
Acel ce n-o arată în gesturi și cuvinte
Înseamnă că n-o are, - iar dacă spune, minte.
Evlavia în lume atât de rar se vede,
Dar fără ea zadarnic mai zice-un om că crede.
Dar fără ea zadarnic mai zice-un om că crede.
Evlavia-i o treaptă pe scara biruinții,
Prin ea și prin iubire, ajungi cununa minții.
Prin ea și prin iubire, ajungi cununa minții.
Evlavia e suma întregilor virtuți,
Prin ea câștigă cinste cei sinceri și plăcuți.
Prin ea câștigă cinste cei sinceri și plăcuți.
Evlavia-i o treaptă pe scara cea de sus,
Cât ea numai iubirea în lume-a mai adus.
Cât ea numai iubirea în lume-a mai adus.
Evlavia-i cerința ce-al Binelui cuvânt
O spune că e roadă ce-o are omul blând.
O spune că e roadă ce-o are omul blând.
Oricine vrea să umble curat și bucuros
Îndemnul bun îi cere a fi evlavios.
Îndemnul bun îi cere a fi evlavios.
Evlavia-i câștigul ce-l are cel smerit
În urma suferinței răbdate liniștit.
În urma suferinței răbdate liniștit.
Evlavia-i prea rară în lumea de acum
Căci nu merg credincioșii pe-al înfrânării drum.
Căci nu merg credincioșii pe-al înfrânării drum.
Evlavia e fiica iubirii cumpătate
Și mama înfrânării pe căile curate.
Și mama înfrânării pe căile curate.
Evlavia se dobândește în urma multor înfrânări
Și-a multor lupte câștigate prin anii multor încercări.
Și-a multor lupte câștigate prin anii multor încercări.
Pe orice treaptă a credinței ai fi ajuns mergând spre rai,
Evlavia mereu se cere
Și trebuie oricând s-o ai.
Evlavia mereu se cere
Și trebuie oricând s-o ai.
De evlavie-i nevoie în oricare fapte bune
Dar nevoia cea mai mare ai de ea-n înțelepciune.
Căci când faci o faptă bună și evlavia-i lipsește,
Faci o muncă fără noimă, răsplătirea nu-și primește.
Tu dar fiul meu învață a evlaviei purtare
Și-o să ai pe orice cale bucuria cea mai mare.
Dar nevoia cea mai mare ai de ea-n înțelepciune.
Căci când faci o faptă bună și evlavia-i lipsește,
Faci o muncă fără noimă, răsplătirea nu-și primește.
Tu dar fiul meu învață a evlaviei purtare
Și-o să ai pe orice cale bucuria cea mai mare.
