E sărbătoare până-n cer
Și cântă-ntreaga zare,
Când se dărâmă-un gard de fier
Și crește-un câmp de floare.
Și cântă-ntreaga zare,
Când se dărâmă-un gard de fier
Și crește-un câmp de floare.
E sărbătoare când un rău
Se duce pe vecie,
Și se ridică-n locul său
Un sfânt și-o bucurie.
Se duce pe vecie,
Și se ridică-n locul său
Un sfânt și-o bucurie.
E sărbătoare când sfârșesc
Suspinul și-ngrozirea
Și-n locul lor se nasc și cresc
Cântarea și iubirea.
Suspinul și-ngrozirea
Și-n locul lor se nasc și cresc
Cântarea și iubirea.
E sărbătoare și cules,
Când sânlicia piere,
Și cei ce-au plâns prelung, reies
Din noapte-n înviere.
Când sânlicia piere,
Și cei ce-au plâns prelung, reies
Din noapte-n înviere.
E sărbătoare-n clipa când
Sfârșește-o depărtare
Și după ani și ani plângând
Sosește-o-mbrățișare.
Sfârșește-o depărtare
Și după ani și ani plângând
Sosește-o-mbrățișare.
E sărbătoare când, duios,
Cei dragi, cu noi s-adună,
- Dar cea mai mare-i când Hristos
C-un suflet se cunună.
Cei dragi, cu noi s-adună,
- Dar cea mai mare-i când Hristos
C-un suflet se cunună.
E sărbătoare până-n cer
Și cântă-ntreaga zare,
Când se dărâmă-un gard de fier
Și crește-un câmp de floare.
Și cântă-ntreaga zare,
Când se dărâmă-un gard de fier
Și crește-un câmp de floare.
E sărbătoare când un rău
Se duce pe vecie,
Și se ridică-n locul său
Un sfânt și-o bucurie.
Se duce pe vecie,
Și se ridică-n locul său
Un sfânt și-o bucurie.
E sărbătoare când sfârșesc
Suspinul și-ngrozirea
Și-n locul lor se nasc și cresc
Cântarea și iubirea.
Suspinul și-ngrozirea
Și-n locul lor se nasc și cresc
Cântarea și iubirea.
E sărbătoare și cules,
Când sânlicia piere,
Și cei ce-au plâns prelung, reies
Din noapte-n înviere.
Când sânlicia piere,
Și cei ce-au plâns prelung, reies
Din noapte-n înviere.
E sărbătoare-n clipa când
Sfârșește-o depărtare
Și după ani și ani plângând
Sosește-o-mbrățișare.
Sfârșește-o depărtare
Și după ani și ani plângând
Sosește-o-mbrățișare.
E sărbătoare când, duios,
Cei dragi, cu noi s-adună,
- Dar cea mai mare-i când Hristos
C-un suflet se cunună.
Cei dragi, cu noi s-adună,
- Dar cea mai mare-i când Hristos
C-un suflet se cunună.