E-o veste bună pe care stau
Acum și-n veșnicii,
Povestea mea prinsă-n planul Său,
Cum Fiul m-a salvat.
Ce veste bună, ce pace am,
E desfătarea și-odihna mea,
Acum și-n veci mă va lumina,
Cristos, vestea bună, e stânca mea.
Acum și-n veșnicii,
Povestea mea prinsă-n planul Său,
Cum Fiul m-a salvat.
Ce veste bună, ce pace am,
E desfătarea și-odihna mea,
Acum și-n veci mă va lumina,
Cristos, vestea bună, e stânca mea.
E-o veste bună, de ea mă prind,
Nicicând de altceva,
Căci la Calvar, vina mea purtând,
El har mi-a arătat.
Nu mă încred în dreptatea mea,
Nici nu mai port osândirea grea,
Căci El din moarte m-a înviat
Cristos, vestea bună, e pacea mea.
Nicicând de altceva,
Căci la Calvar, vina mea purtând,
El har mi-a arătat.
Nu mă încred în dreptatea mea,
Nici nu mai port osândirea grea,
Căci El din moarte m-a înviat
Cristos, vestea bună, e pacea mea.
E-o veste bună, speranța mea:
Mormântul Lui e gol!
Căci moartea nu L-a putut lega,
E viu și m-a salvat.
Privirea mea stă asupra Sa,
Căci sunt al Lui și ce-a spus va sta:
El a promis că voi învia
Cristos, vestea bună, e viața mea.
Mormântul Lui e gol!
Căci moartea nu L-a putut lega,
E viu și m-a salvat.
Privirea mea stă asupra Sa,
Căci sunt al Lui și ce-a spus va sta:
El a promis că voi învia
Cristos, vestea bună, e viața mea.
E-o veste bună: un trup suntem,
Noi singuri nu umblăm,
Căci Duhul Sfânt nouă ne-a fost dat
Ne duce-acasă-n cer.
Chiar sus, în glorii, eu voi cânta
Slavă doar Celui ce m-a salvat,
Al vieții Domn, Rege Preaînalt,
Cristos, vestea bună-i dreptatea mea.
Noi singuri nu umblăm,
Căci Duhul Sfânt nouă ne-a fost dat
Ne duce-acasă-n cer.
Chiar sus, în glorii, eu voi cânta
Slavă doar Celui ce m-a salvat,
Al vieții Domn, Rege Preaînalt,
Cristos, vestea bună-i dreptatea mea.
E-o veste bună pe care stau
Acum și-n veșnicii,
Povestea mea prinsă-n planul Său,
Cum Fiul m-a salvat.
Ce veste bună, ce pace am,
E desfătarea și-odihna mea,
Acum și-n veci mă va lumina,
Cristos, vestea bună, e stânca mea.
Acum și-n veșnicii,
Povestea mea prinsă-n planul Său,
Cum Fiul m-a salvat.
Ce veste bună, ce pace am,
E desfătarea și-odihna mea,
Acum și-n veci mă va lumina,
Cristos, vestea bună, e stânca mea.
E-o veste bună, de ea mă prind,
Nicicând de altceva,
Căci la Calvar, vina mea purtând,
El har mi-a arătat.
Nu mă încred în dreptatea mea,
Nici nu mai port osândirea grea,
Căci El din moarte m-a înviat
Cristos, vestea bună, e pacea mea.
Nicicând de altceva,
Căci la Calvar, vina mea purtând,
El har mi-a arătat.
Nu mă încred în dreptatea mea,
Nici nu mai port osândirea grea,
Căci El din moarte m-a înviat
Cristos, vestea bună, e pacea mea.
E-o veste bună, speranța mea:
Mormântul Lui e gol!
Căci moartea nu L-a putut lega,
E viu și m-a salvat.
Privirea mea stă asupra Sa,
Căci sunt al Lui și ce-a spus va sta:
El a promis că voi învia
Cristos, vestea bună, e viața mea.
Mormântul Lui e gol!
Căci moartea nu L-a putut lega,
E viu și m-a salvat.
Privirea mea stă asupra Sa,
Căci sunt al Lui și ce-a spus va sta:
El a promis că voi învia
Cristos, vestea bună, e viața mea.
E-o veste bună: un trup suntem,
Noi singuri nu umblăm,
Căci Duhul Sfânt nouă ne-a fost dat
Ne duce-acasă-n cer.
Chiar sus, în glorii, eu voi cânta
Slavă doar Celui ce m-a salvat,
Al vieții Domn, Rege Preaînalt,
Cristos, vestea bună-i dreptatea mea.
Noi singuri nu umblăm,
Căci Duhul Sfânt nouă ne-a fost dat
Ne duce-acasă-n cer.
Chiar sus, în glorii, eu voi cânta
Slavă doar Celui ce m-a salvat,
Al vieții Domn, Rege Preaînalt,
Cristos, vestea bună-i dreptatea mea.
