Două stânci, pe marea lumii,
Tot mai greu mă amenintă,
Vor corabia vieții
S-o scufunde-n neființă.
Tot mai greu mă amenintă,
Vor corabia vieții
S-o scufunde-n neființă.
Cu mii colțuri - vârf de suliți -
Ascuțite stau la pândă,
S-o străpungă-n locu-n care
E mai slabă și plăpândă!
Ascuțite stau la pândă,
S-o străpungă-n locu-n care
E mai slabă și plăpândă!
Și cu grab-apoi s-o-nece-n
Valuri negre, otrăvite,
Să nu mai ajungă-n portul
Harurilor strălucite..
Valuri negre, otrăvite,
Să nu mai ajungă-n portul
Harurilor strălucite..
Una-i stânca necredinței,
Cu înfätișare hâdă,
Pare moartea-ntruchipată,
Ce de oameni stă să râdă.
Cu înfätișare hâdă,
Pare moartea-ntruchipată,
Ce de oameni stă să râdă.
Din durerea lor își face
Pricină de bucurie,
Și din morți și-adună zilnic
Hrana ei de temelie!..
Pricină de bucurie,
Și din morți și-adună zilnic
Hrana ei de temelie!..
Alta e credința falsă
- Stâncă mai ucigătoare -
Ce pe chipu-i de-ntuneric
Poartă haină lucitoare.
- Stâncă mai ucigătoare -
Ce pe chipu-i de-ntuneric
Poartă haină lucitoare.
Pare înger de lumină,
Cu privirea ei te fură,
Să te tragă-n ghiara morți,
Căci e diavolul-n făptură.
Cu privirea ei te fură,
Să te tragă-n ghiara morți,
Căci e diavolul-n făptură.
Câte suflete curate
Au fost înecate-n valuri,
Căci înselătoarea-i formă,
Pare salvatoare maluri!…
Au fost înecate-n valuri,
Căci înselătoarea-i formă,
Pare salvatoare maluri!…
Dă corăbiei vieții,
Doamne, cârma luminată,
A credinței ce lucrează
În iubirea-nfläcărată!
Doamne, cârma luminată,
A credinței ce lucrează
În iubirea-nfläcărată!
Duhul Sfânt mi-o cârmuiască
Prin furtuni, pe mări adânce,
Să nu mi-o scufunde-n valuri
Lucifericele stânce!
Prin furtuni, pe mări adânce,
Să nu mi-o scufunde-n valuri
Lucifericele stânce!
Și s-ajungă-n portul păci,
Din slăvita-mpărăjie,
Unde nu-s dureri, nici lupte,
Ci odihnă pe vecie.
Din slăvita-mpărăjie,
Unde nu-s dureri, nici lupte,
Ci odihnă pe vecie.
Două stânci, pe marea lumii,
Tot mai greu mă amenintă,
Vor corabia vieții
S-o scufunde-n neființă.
Tot mai greu mă amenintă,
Vor corabia vieții
S-o scufunde-n neființă.
Cu mii colțuri - vârf de suliți -
Ascuțite stau la pândă,
S-o străpungă-n locu-n care
E mai slabă și plăpândă!
Ascuțite stau la pândă,
S-o străpungă-n locu-n care
E mai slabă și plăpândă!
Și cu grab-apoi s-o-nece-n
Valuri negre, otrăvite,
Să nu mai ajungă-n portul
Harurilor strălucite..
Valuri negre, otrăvite,
Să nu mai ajungă-n portul
Harurilor strălucite..
Una-i stânca necredinței,
Cu înfätișare hâdă,
Pare moartea-ntruchipată,
Ce de oameni stă să râdă.
Cu înfätișare hâdă,
Pare moartea-ntruchipată,
Ce de oameni stă să râdă.
Din durerea lor își face
Pricină de bucurie,
Și din morți și-adună zilnic
Hrana ei de temelie!..
Pricină de bucurie,
Și din morți și-adună zilnic
Hrana ei de temelie!..
Alta e credința falsă
- Stâncă mai ucigătoare -
Ce pe chipu-i de-ntuneric
Poartă haină lucitoare.
- Stâncă mai ucigătoare -
Ce pe chipu-i de-ntuneric
Poartă haină lucitoare.
Pare înger de lumină,
Cu privirea ei te fură,
Să te tragă-n ghiara morți,
Căci e diavolul-n făptură.
Cu privirea ei te fură,
Să te tragă-n ghiara morți,
Căci e diavolul-n făptură.
Câte suflete curate
Au fost înecate-n valuri,
Căci înselătoarea-i formă,
Pare salvatoare maluri!…
Au fost înecate-n valuri,
Căci înselătoarea-i formă,
Pare salvatoare maluri!…
Dă corăbiei vieții,
Doamne, cârma luminată,
A credinței ce lucrează
În iubirea-nfläcărată!
Doamne, cârma luminată,
A credinței ce lucrează
În iubirea-nfläcărată!
Duhul Sfânt mi-o cârmuiască
Prin furtuni, pe mări adânce,
Să nu mi-o scufunde-n valuri
Lucifericele stânce!
Prin furtuni, pe mări adânce,
Să nu mi-o scufunde-n valuri
Lucifericele stânce!
Și s-ajungă-n portul păci,
Din slăvita-mpărăjie,
Unde nu-s dureri, nici lupte,
Ci odihnă pe vecie.
Din slăvita-mpărăjie,
Unde nu-s dureri, nici lupte,
Ci odihnă pe vecie.
