Dorul sfânt ce-l simt acum
Ți l-aș spune și n-am cum,
Că-i o stare și-i un drum,
Între flăcări și-ntre scrum.
Între soare și-ntre vânt,
Între lacrimă și cânt
Și tăcere și cuvânt,
Și-altceva, cu mult mai sfânt.
Ți l-aș spune și n-am cum,
Că-i o stare și-i un drum,
Între flăcări și-ntre scrum.
Între soare și-ntre vânt,
Între lacrimă și cânt
Și tăcere și cuvânt,
Și-altceva, cu mult mai sfânt.
Parcă-i jos cât nu cobor,
Parcă-i sus cât n-am să zbor,
Înnoptat și luminos,
De-mi apleacă ochii jos.
Parcă-i fir de soare strâns,
Între cântec și-ntre plâns,
Între zori și-ntre apus,
Către ceva mai de sus.
Parcă-i sus cât n-am să zbor,
Înnoptat și luminos,
De-mi apleacă ochii jos.
Parcă-i fir de soare strâns,
Între cântec și-ntre plâns,
Între zori și-ntre apus,
Către ceva mai de sus.
Dar e mare și e mic,
De nu-l pot opri nimic,
Nici în taină, nici în har,
Cât mai umple-un nehotar.
Între zare și-ntre vis,
Între viață și-ntre-abis,
De mă leagănă înalt,
Între-un cer și celălalt.
De nu-l pot opri nimic,
Nici în taină, nici în har,
Cât mai umple-un nehotar.
Între zare și-ntre vis,
Între viață și-ntre-abis,
De mă leagănă înalt,
Între-un cer și celălalt.
Dorul sfânt ce-l simt acum,
Nu Ți-l pot cuprinde-altcum
Căci din câte ți le spui,
Toate e și toate nu-i.
Cum ți-e numele plăcut
Și știut și neștiut,
Cum ți-e graiul tău ales,
Și-nțeles și ne-nțeles.
Nu Ți-l pot cuprinde-altcum
Căci din câte ți le spui,
Toate e și toate nu-i.
Cum ți-e numele plăcut
Și știut și neștiut,
Cum ți-e graiul tău ales,
Și-nțeles și ne-nțeles.
Dorul sfânt ce-l simt acum
Ți l-aș spune și n-am cum,
Că-i o stare și-i un drum,
Între flăcări și-ntre scrum.
Între soare și-ntre vânt,
Între lacrimă și cânt
Și tăcere și cuvânt,
Și-altceva, cu mult mai sfânt.
Ți l-aș spune și n-am cum,
Că-i o stare și-i un drum,
Între flăcări și-ntre scrum.
Între soare și-ntre vânt,
Între lacrimă și cânt
Și tăcere și cuvânt,
Și-altceva, cu mult mai sfânt.
Parcă-i jos cât nu cobor,
Parcă-i sus cât n-am să zbor,
Înnoptat și luminos,
De-mi apleacă ochii jos.
Parcă-i fir de soare strâns,
Între cântec și-ntre plâns,
Între zori și-ntre apus,
Către ceva mai de sus.
Parcă-i sus cât n-am să zbor,
Înnoptat și luminos,
De-mi apleacă ochii jos.
Parcă-i fir de soare strâns,
Între cântec și-ntre plâns,
Între zori și-ntre apus,
Către ceva mai de sus.
Dar e mare și e mic,
De nu-l pot opri nimic,
Nici în taină, nici în har,
Cât mai umple-un nehotar.
Între zare și-ntre vis,
Între viață și-ntre-abis,
De mă leagănă înalt,
Între-un cer și celălalt.
De nu-l pot opri nimic,
Nici în taină, nici în har,
Cât mai umple-un nehotar.
Între zare și-ntre vis,
Între viață și-ntre-abis,
De mă leagănă înalt,
Între-un cer și celălalt.
Dorul sfânt ce-l simt acum,
Nu Ți-l pot cuprinde-altcum
Căci din câte ți le spui,
Toate e și toate nu-i.
Cum ți-e numele plăcut
Și știut și neștiut,
Cum ți-e graiul tău ales,
Și-nțeles și ne-nțeles.
Nu Ți-l pot cuprinde-altcum
Căci din câte ți le spui,
Toate e și toate nu-i.
Cum ți-e numele plăcut
Și știut și neștiut,
Cum ți-e graiul tău ales,
Și-nțeles și ne-nțeles.
