Doru-n piept îmi clocotește
După tine, Țară,
Sufletul mereu îmi crește!
Când o să răsară
Steaua veșniciei mele,
Luminoasă, dulce,
Printre miile de stele
Raze să-mi arunce?
După tine, Țară,
Sufletul mereu îmi crește!
Când o să răsară
Steaua veșniciei mele,
Luminoasă, dulce,
Printre miile de stele
Raze să-mi arunce?
Fug, alerg grăbit pe cale,
Să te-ajung odată
Și din neagra morții vale,
Spre lumină-naltă,
Mă ridic, că nostalgia
Inimii se-ntinde,
Și-i aproape veșnicia,
Care mă cuprinde!
Să te-ajung odată
Și din neagra morții vale,
Spre lumină-naltă,
Mă ridic, că nostalgia
Inimii se-ntinde,
Și-i aproape veșnicia,
Care mă cuprinde!
Vreau Isuse, mâna-Ți tare,
Să mi-o-ntinzi când vine,
Căci furtuna-i tot mai mare
Și-altul n-are cine,
Să mai potolească valuri
Pline de mânie,
Să mă ducă înspre maluri
Dulci de veselie!
Să mi-o-ntinzi când vine,
Căci furtuna-i tot mai mare
Și-altul n-are cine,
Să mai potolească valuri
Pline de mânie,
Să mă ducă înspre maluri
Dulci de veselie!
Pas cu pas să-mi fii toiagul
Pe cărarea-ngustă,
Cât aici mai sunt pribeagul
Prin a lumii pustă!
Oază nu-i decât în pacea
Ce mereu s-așterne,
Doamne - vino Tu încoace,
Ce-i al Tău se cerne.
Pe cărarea-ngustă,
Cât aici mai sunt pribeagul
Prin a lumii pustă!
Oază nu-i decât în pacea
Ce mereu s-așterne,
Doamne - vino Tu încoace,
Ce-i al Tău se cerne.
Și pe-aripi de mângâiere
Du-i spre biruință!
Dă celui ce har Îți cere
Sfântă pocăință!
Lumea toată se va duce-n
Noapte și suspine,
Iar noi răstigniți pe cruce
Ne 'nălțăm spre Tine!
Du-i spre biruință!
Dă celui ce har Îți cere
Sfântă pocăință!
Lumea toată se va duce-n
Noapte și suspine,
Iar noi răstigniți pe cruce
Ne 'nălțăm spre Tine!
Doru-n piept îmi clocotește
După tine, Țară,
Sufletul mereu îmi crește!
Când o să răsară
Steaua veșniciei mele,
Luminoasă, dulce,
Printre miile de stele
Raze să-mi arunce?
După tine, Țară,
Sufletul mereu îmi crește!
Când o să răsară
Steaua veșniciei mele,
Luminoasă, dulce,
Printre miile de stele
Raze să-mi arunce?
Fug, alerg grăbit pe cale,
Să te-ajung odată
Și din neagra morții vale,
Spre lumină-naltă,
Mă ridic, că nostalgia
Inimii se-ntinde,
Și-i aproape veșnicia,
Care mă cuprinde!
Să te-ajung odată
Și din neagra morții vale,
Spre lumină-naltă,
Mă ridic, că nostalgia
Inimii se-ntinde,
Și-i aproape veșnicia,
Care mă cuprinde!
Vreau Isuse, mâna-Ți tare,
Să mi-o-ntinzi când vine,
Căci furtuna-i tot mai mare
Și-altul n-are cine,
Să mai potolească valuri
Pline de mânie,
Să mă ducă înspre maluri
Dulci de veselie!
Să mi-o-ntinzi când vine,
Căci furtuna-i tot mai mare
Și-altul n-are cine,
Să mai potolească valuri
Pline de mânie,
Să mă ducă înspre maluri
Dulci de veselie!
Pas cu pas să-mi fii toiagul
Pe cărarea-ngustă,
Cât aici mai sunt pribeagul
Prin a lumii pustă!
Oază nu-i decât în pacea
Ce mereu s-așterne,
Doamne - vino Tu încoace,
Ce-i al Tău se cerne.
Pe cărarea-ngustă,
Cât aici mai sunt pribeagul
Prin a lumii pustă!
Oază nu-i decât în pacea
Ce mereu s-așterne,
Doamne - vino Tu încoace,
Ce-i al Tău se cerne.
Și pe-aripi de mângâiere
Du-i spre biruință!
Dă celui ce har Îți cere
Sfântă pocăință!
Lumea toată se va duce-n
Noapte și suspine,
Iar noi răstigniți pe cruce
Ne 'nălțăm spre Tine!
Du-i spre biruință!
Dă celui ce har Îți cere
Sfântă pocăință!
Lumea toată se va duce-n
Noapte și suspine,
Iar noi răstigniți pe cruce
Ne 'nălțăm spre Tine!
