Domnul meu Cel Preaputernic, prinde mâna mea,
Ca să pot să-Ți cred statornic prin furtuna grea.
/: Numai Tu îmi ești Tăria, mâna Ta de har.
Când îmi prinde mâna slabă și mă-nalță iar. :/
Ca să pot să-Ți cred statornic prin furtuna grea.
/: Numai Tu îmi ești Tăria, mâna Ta de har.
Când îmi prinde mâna slabă și mă-nalță iar. :/
Domnul meu, Izvorul vieții, dă-mi, când trec prin greu,
Prospețimea dimineții, să Te-nalț mereu.
/: Tu-mi ești dulce-nviorare, veșnicul Tău har,
Ce mă umple și mă-mbracă și m-avântă iar. :/
Prospețimea dimineții, să Te-nalț mereu.
/: Tu-mi ești dulce-nviorare, veșnicul Tău har,
Ce mă umple și mă-mbracă și m-avântă iar. :/
Domnul meu, Mângâietorul, crește-mi ne-ncetat
Ravna, dragostea și dorul să Te-ascult curat.
/: Și prin Duhul Tău, statornic să mă ții în har,
Ca să-Ți laud frumusețea iar și iar și iar! :/
Ravna, dragostea și dorul să Te-ascult curat.
/: Și prin Duhul Tău, statornic să mă ții în har,
Ca să-Ți laud frumusețea iar și iar și iar! :/
Domnul meu Cel Preaputernic, prinde mâna mea,
Ca să pot să-Ți cred statornic prin furtuna grea.
/: Numai Tu îmi ești Tăria, mâna Ta de har.
Când îmi prinde mâna slabă și mă-nalță iar. :/
Ca să pot să-Ți cred statornic prin furtuna grea.
/: Numai Tu îmi ești Tăria, mâna Ta de har.
Când îmi prinde mâna slabă și mă-nalță iar. :/
Domnul meu, Izvorul vieții, dă-mi, când trec prin greu,
Prospețimea dimineții, să Te-nalț mereu.
/: Tu-mi ești dulce-nviorare, veșnicul Tău har,
Ce mă umple și mă-mbracă și m-avântă iar. :/
Prospețimea dimineții, să Te-nalț mereu.
/: Tu-mi ești dulce-nviorare, veșnicul Tău har,
Ce mă umple și mă-mbracă și m-avântă iar. :/
Domnul meu, Mângâietorul, crește-mi ne-ncetat
Ravna, dragostea și dorul să Te-ascult curat.
/: Și prin Duhul Tău, statornic să mă ții în har,
Ca să-Ți laud frumusețea iar și iar și iar! :/
Ravna, dragostea și dorul să Te-ascult curat.
/: Și prin Duhul Tău, statornic să mă ții în har,
Ca să-Ți laud frumusețea iar și iar și iar! :/
