Doi ochi oricărui om i-ai dat
Și-oricui i-ai dat lumină.
/: Dar nu oricui i-ai așezat
În suflet darul minunat,
Să vadă îngerii la sfat
Și lumi ce Ți Se-nchină. (bis 1) :/
Și-oricui i-ai dat lumină.
/: Dar nu oricui i-ai așezat
În suflet darul minunat,
Să vadă îngerii la sfat
Și lumi ce Ți Se-nchină. (bis 1) :/
Când Tu cobori din Cerul Sfânt
Slăvit, Atotputernic,
/: În omul cel de pe pământ
Așezi lumini de rai și cânt
Și ochii ce le prind pe rând
Deschiși spre cer, cucernic. (bis 1) :/
Slăvit, Atotputernic,
/: În omul cel de pe pământ
Așezi lumini de rai și cânt
Și ochii ce le prind pe rând
Deschiși spre cer, cucernic. (bis 1) :/
Îmi amintesc c-ai apărut
Și-n viața mea odată,
/: Și-ntâia oară am văzut
Un cer deschis și-un om de lut
Și-o mână ce-l chema tăcut
Spre slava minunată. (bis 1) :/
Și-n viața mea odată,
/: Și-ntâia oară am văzut
Un cer deschis și-un om de lut
Și-o mână ce-l chema tăcut
Spre slava minunată. (bis 1) :/
Prin încercări și prin necaz,
Cât am trecut spre Tine,
/: Pe totdeauna mi-a rămas
Chemarea Ta pe care az'
O spun cu lacrimi pe obraz
La alții după mine. (bis 1) :/
Cât am trecut spre Tine,
/: Pe totdeauna mi-a rămas
Chemarea Ta pe care az'
O spun cu lacrimi pe obraz
La alții după mine. (bis 1) :/
Păstrează-mi ochi deschiși deplin
Spre cerurile sfinte,
Ca dup-al morții mele chin
/: Să beau al bucuriei vin,
În Noul Tău Ierusalim,
În slava Ta, Părinte! (bis 1) :/
Spre cerurile sfinte,
Ca dup-al morții mele chin
/: Să beau al bucuriei vin,
În Noul Tău Ierusalim,
În slava Ta, Părinte! (bis 1) :/
Doi ochi oricărui om i-ai dat
Și-oricui i-ai dat lumină.
/: Dar nu oricui i-ai așezat
În suflet darul minunat,
Să vadă îngerii la sfat
Și lumi ce Ți Se-nchină. (bis 1) :/
Și-oricui i-ai dat lumină.
/: Dar nu oricui i-ai așezat
În suflet darul minunat,
Să vadă îngerii la sfat
Și lumi ce Ți Se-nchină. (bis 1) :/
Când Tu cobori din Cerul Sfânt
Slăvit, Atotputernic,
/: În omul cel de pe pământ
Așezi lumini de rai și cânt
Și ochii ce le prind pe rând
Deschiși spre cer, cucernic. (bis 1) :/
Slăvit, Atotputernic,
/: În omul cel de pe pământ
Așezi lumini de rai și cânt
Și ochii ce le prind pe rând
Deschiși spre cer, cucernic. (bis 1) :/
Îmi amintesc c-ai apărut
Și-n viața mea odată,
/: Și-ntâia oară am văzut
Un cer deschis și-un om de lut
Și-o mână ce-l chema tăcut
Spre slava minunată. (bis 1) :/
Și-n viața mea odată,
/: Și-ntâia oară am văzut
Un cer deschis și-un om de lut
Și-o mână ce-l chema tăcut
Spre slava minunată. (bis 1) :/
Prin încercări și prin necaz,
Cât am trecut spre Tine,
/: Pe totdeauna mi-a rămas
Chemarea Ta pe care az'
O spun cu lacrimi pe obraz
La alții după mine. (bis 1) :/
Cât am trecut spre Tine,
/: Pe totdeauna mi-a rămas
Chemarea Ta pe care az'
O spun cu lacrimi pe obraz
La alții după mine. (bis 1) :/
Păstrează-mi ochi deschiși deplin
Spre cerurile sfinte,
Ca dup-al morții mele chin
/: Să beau al bucuriei vin,
În Noul Tău Ierusalim,
În slava Ta, Părinte! (bis 1) :/
Spre cerurile sfinte,
Ca dup-al morții mele chin
/: Să beau al bucuriei vin,
În Noul Tău Ierusalim,
În slava Ta, Părinte! (bis 1) :/
