Când totu-n jurul meu e plâns,
Doar Tu îmi mângâi zbuciumarea
Când sufletul mi-e-n chinuri strâns.
Când plânge inima amar.
În ochii-ntunecați de lacrimi,
Tu-mi readuci seninul iar.
Când zbucium e-mprejurul meu,
Când vânturi îngrozite suflă
Și ceasul ispitirii-i greu.
Și-nlături tunetul cumplit,
Tu-mi dai odihna când povara
Mi-apasă sufletul sfârșit.
Și glasul Tău răsună blând,
Stingi lupte lungi de frământare,
O pace-adâncă aducând.
Și-alină vântul cel cumplit.
Doar lângă Tine-mi aflu pacea
Când sufletul mi-e răvășit…
Când totu-n jurul meu e plâns,
Doar Tu îmi mângâi zbuciumarea
Când sufletul mi-e-n chinuri strâns.
Când plânge inima amar.
În ochii-ntunecați de lacrimi,
Tu-mi readuci seninul iar.
Când zbucium e-mprejurul meu,
Când vânturi îngrozite suflă
Și ceasul ispitirii-i greu.
Și-nlături tunetul cumplit,
Tu-mi dai odihna când povara
Mi-apasă sufletul sfârșit.
Și glasul Tău răsună blând,
Stingi lupte lungi de frământare,
O pace-adâncă aducând.
Și-alină vântul cel cumplit.
Doar lângă Tine-mi aflu pacea
Când sufletul mi-e răvășit…