Doar gândul Tău mă poate face

Doar gândul Tău mă poate face
Să mă smeresc, sau să mă sui,
Pân-la răbdarea tuturora
Sau osândirea nimănui.
Doar gândul Tău îmi spune câtă
Iubire spre vrăjmași s-arat,
Și cât să-mi fie-n orice vreme
Adâncul vieții de curat.

Doar gândul Tău mă cercetează
Prin conștiința mea atunci,
Când adevăru-mi luminează
Dumnezeieștile-i porunci.
Doar gândul Tău mă mustră tainic,
Când uit ce-i mai de neuitat,
Iubirea mea de frați când trece
Prin locul cel mai întristat.

Doar gândul Tău mă-nviorează
Când nerecunoștinț-adun
Mai mult din locurile-n care
Mi-am ars avutul cel mai bun.
Doar gândul Tău mă răsplătește
La capăt de suiș sărac,
Cu mângâierea mulțumirii
Smeritei datorii ce-mi fac.