Doamne, dacă-mi spui s-aduc la Tine, versuri

Doamne, dacă-mi spui s-aduc Ia Tine
Un neînsemnat și slab măgar,
Să nu caut să schimb - cum cred - mai bine,
Să-Ți aduc un falnic armăsar!

Ascultarea, ascultarea
E porunca cea dintâi,
Care Dumnezeu a dat-o
Omului în Raiul Lui.
Viața ține de-ascultare
De-mpăratul slavei Mare!

Să-Ți ascult porunca Ta cea vie:
Să nu tai, sau să lipesc ceva,
Doar așa cum spui, dau mărturie
Pentru Tine, pentru jertfa Ta!

Ascultarea cea adevărată
E așa cum scrie în Cuvânt.
Pildă-mi ești, Isuse - minunată,
Cum Tu-ai ascultat de Tatăl Sfânt!

Adevăru-i simplu, ca lumina;
Cei cu-alt interes nu-l vor întreg.
Locul lor călduț de jos e tina
Pusă peste ochi și nu-nțeleg!

Doamne, scumpul, dragul meu, Isuse,
Te ascult, ce-ar fi să pătimesc,
Să-Ți înalț poruncile-Ți nespuse,
Numele-Ți prin cântece-L slăvesc!