Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela
Care pâinea lui nicicând
Nu și-o-mparte ca s-aline
Foamea unui mai flămând.
Doamne, cât de orb e-acela
Ce se uită numa-n jos
Și nu vede-n veci lumina
Mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela
Lângă care-atâta har
Cântă, cheamă și suspină
Și se roagă în zadar.
Doamne, cât de rob e-acela
Care-i lacom și zgârcit,
Care-și poate-nchide mâna
Dinspre semenul lipsit.

Doamne, ce-nghețat e-acela
Care n-are-n sânul lui
Nici o rază de iubire
Spre durerea nimănui.
Doamne, ce pierdut e-acela
Ce se vrea necredincios,
Căci râzând calcă-n picioare
Harul lui, de la Hristos.