Doamne, Mângâierea mea,
Inima mi-e tot mai grea
Sub povara dorului
Înspre-naltul norului,
Ce Te-aduce luminos,
Să mă iei de jos,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Inima mi-e tot mai grea
Sub povara dorului
Înspre-naltul norului,
Ce Te-aduce luminos,
Să mă iei de jos,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Doamne, Ajutorul meu,
Sufletul mi-e mai la greu,
Duhu-mi e mai apăsat
De atâta așteptat!
Din slăvitele tării,
Tu ai spus că vii,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Sufletul mi-e mai la greu,
Duhu-mi e mai apăsat
De atâta așteptat!
Din slăvitele tării,
Tu ai spus că vii,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Doamne, Mirele meu drag,
Trupu-mi este tot mai slab,
Dar iubirea mi-e mai jar,
Și Te cheamă iar și iar:
Vino, vino, scump Isus,
Căci demult Te-ai dus!
Urcă-mă pe albe căi
Din amare văi!
Trupu-mi este tot mai slab,
Dar iubirea mi-e mai jar,
Și Te cheamă iar și iar:
Vino, vino, scump Isus,
Căci demult Te-ai dus!
Urcă-mă pe albe căi
Din amare văi!
Doamne, Mângâierea mea,
Inima mi-e tot mai grea
Sub povara dorului
Înspre-naltul norului,
Ce Te-aduce luminos,
Să mă iei de jos,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Inima mi-e tot mai grea
Sub povara dorului
Înspre-naltul norului,
Ce Te-aduce luminos,
Să mă iei de jos,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Doamne, Ajutorul meu,
Sufletul mi-e mai la greu,
Duhu-mi e mai apăsat
De atâta așteptat!
Din slăvitele tării,
Tu ai spus că vii,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Sufletul mi-e mai la greu,
Duhu-mi e mai apăsat
De atâta așteptat!
Din slăvitele tării,
Tu ai spus că vii,
Să mă urci pe albe căi
Din amare văi!
Doamne, Mirele meu drag,
Trupu-mi este tot mai slab,
Dar iubirea mi-e mai jar,
Și Te cheamă iar și iar:
Vino, vino, scump Isus,
Căci demult Te-ai dus!
Urcă-mă pe albe căi
Din amare văi!
Trupu-mi este tot mai slab,
Dar iubirea mi-e mai jar,
Și Te cheamă iar și iar:
Vino, vino, scump Isus,
Căci demult Te-ai dus!
Urcă-mă pe albe căi
Din amare văi!
