Fiii mei, recunoștința voi să n-o uitați nicicând,
Mulțumiți veți fi-n viață mulțumirea arătând,
Căci și Cerul și pământul o doresc și-o cer la voi
Și nu-i simțământ pe lume mai plăcut ca ea apoi.
Mulțumiți veți fi-n viață mulțumirea arătând,
Căci și Cerul și pământul o doresc și-o cer la voi
Și nu-i simțământ pe lume mai plăcut ca ea apoi.
Nu uitați recunoștința care trebuie s-o dați
Toată viața celui care ochii vi i-a dat curați
Dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
Căci recunoștința-i harul sufletului înțelept.
Toată viața celui care ochii vi i-a dat curați
Dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
Căci recunoștința-i harul sufletului înțelept.
Fiii mei, recunoștința dați-o cui o datorați
S-o primiți și voi odată de la cei ce-o așteptați,
Cât de trist e când în viață bucuria ți-o primești
De la alții, nu de unde ți-o aștepți și ți-o dorești.
S-o primiți și voi odată de la cei ce-o așteptați,
Cât de trist e când în viață bucuria ți-o primești
De la alții, nu de unde ți-o aștepți și ți-o dorești.
Omul recunoscător
E și binefăcător,
Însă cel nemulțumit
E urât și nesimțit.
E și binefăcător,
Însă cel nemulțumit
E urât și nesimțit.
Fiii mei, recunoștință să-arătați spre orișicine
Care cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine
Căci recunoștința este datoria sfîntă care
Binefacerii îi este pururi binefăcătoare.
Care cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine
Căci recunoștința este datoria sfîntă care
Binefacerii îi este pururi binefăcătoare.
Omul care pentru-un bine nu e recunoscător
În curând ajunge-o silă și-o povară tuturor.
În curând ajunge-o silă și-o povară tuturor.
Numai cu Recunoștința Binefacerea va sta
Ele numai împreună pot rămâne sau pleca.
Ele numai împreună pot rămâne sau pleca.
Nu scuipa-n nici o fântână, că de-n toate vei scuipa,
De-unde vei mai bea tu apă mâine când vei înseta?
De-unde vei mai bea tu apă mâine când vei înseta?
Nu batjocori pe-acela de la care te-ai hrănit
- Cum vei merge să-i ceri iarăși
Dacă n-ai fost om cinstit?
- Cum vei merge să-i ceri iarăși
Dacă n-ai fost om cinstit?
Când mănânci pepene dulce
Nu-l uita pe muncitor,
Cui te-a-mpărtășit cu cerul, fii-i recunoscător!
Nu-l uita pe muncitor,
Cui te-a-mpărtășit cu cerul, fii-i recunoscător!
Fața recunoscătoare este tuturor pe plac,
Dar nerecunoscătorul este osândit în veac.
Dar nerecunoscătorul este osândit în veac.
Când se bucură avutul?
- Când ajunge mai avut!
Când se bucură săracul?
- Când găsește ce-a pierdut!
Când se bucură credința?
- Când primește ce-a crezut!
Când se bucură iubirea?
- Când i-o-ntoarce cel plăcut!
- Când ajunge mai avut!
Când se bucură săracul?
- Când găsește ce-a pierdut!
Când se bucură credința?
- Când primește ce-a crezut!
Când se bucură iubirea?
- Când i-o-ntoarce cel plăcut!
Când ai merite prea multe, nu mai poți rămâne-ascuns
- Dar și nerecunoștința vei simți-o îndeajuns.
- Dar și nerecunoștința vei simți-o îndeajuns.
Fapte mari, - semn de om mare,
Fapte mici, - semn de om mic,
- Fapta nerecunoștinței, - semn de suflet de nimic.
Fapte mici, - semn de om mic,
- Fapta nerecunoștinței, - semn de suflet de nimic.
În credință, ca și-n viață, trebuie să ai părinți,
Lor le ești dator respectul veșnicei recunoștinți.
Lor le ești dator respectul veșnicei recunoștinți.
Admirând orice frumsețe - mă-nchin Celui ce le-a dat,
Ce-a putut crea atâtea bucurii, ce minunat!
Ce-a putut crea atâtea bucurii, ce minunat!
Dacă ți-ai pierdut maestrul,
Nu-i mai afli soț ușor,
Să-ți întorci mereu spre dânsul gândul recunoscător.
Nu-i mai afli soț ușor,
Să-ți întorci mereu spre dânsul gândul recunoscător.
Când nu mai ai de-ai tăi nevoie,
Adu-ți aminte c-ai avut,
Tot viitorul tău depinde
De cum te porți cu-al tău trecut.
Adu-ți aminte c-ai avut,
Tot viitorul tău depinde
De cum te porți cu-al tău trecut.
Ca să-ți ții părinții-n viață, dă-ți și pâinea
De la gură,
Asta fie-ți cea mai sfântă
Și-mplinită-nvățătură.
De la gură,
Asta fie-ți cea mai sfântă
Și-mplinită-nvățătură.
Când un câine te ajută să treci apa, - nu-ntreba
Dacă-i alb sau dacă-i negru,
Dacă e râios sau ba…
Când un om îți face bine, recunoaște-l fericit,
El ți-e binefăcătorul - chiar când e de toți hulit.
Dacă-i alb sau dacă-i negru,
Dacă e râios sau ba…
Când un om îți face bine, recunoaște-l fericit,
El ți-e binefăcătorul - chiar când e de toți hulit.
Chiar și-atunci când ar fi-n lume
Numai aur pe-orice drum
Omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.
Numai aur pe-orice drum
Omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.
Faceți bine unor ziduri, - și-o s-aveți de ce vă ține,
Faceți bine unor pietre - și-o s-aveți pe ce sta bine,
Faceți bine-ntotdeauna și oricui în strâmtorare,
Că nu știi ce bine semeni, unde-l afli - și la care.
Faceți bine unor pietre - și-o s-aveți pe ce sta bine,
Faceți bine-ntotdeauna și oricui în strâmtorare,
Că nu știi ce bine semeni, unde-l afli - și la care.
Un sfat bun când îl găsești
Nu-i vreun aur să-l plătești,
Căci la vremea de-ncercare
Nu-i un preț ca el mai mare.
Nu-i vreun aur să-l plătești,
Căci la vremea de-ncercare
Nu-i un preț ca el mai mare.
Câinele că este câine, - linge mâna cui dă pâine,
Omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui…
- Și cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amândoi?
Omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui…
- Și cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amândoi?
Fiii mei, recunoștința voi să n-o uitați nicicând,
Mulțumiți veți fi-n viață mulțumirea arătând,
Căci și Cerul și pământul o doresc și-o cer la voi
Și nu-i simțământ pe lume mai plăcut ca ea apoi.
Mulțumiți veți fi-n viață mulțumirea arătând,
Căci și Cerul și pământul o doresc și-o cer la voi
Și nu-i simțământ pe lume mai plăcut ca ea apoi.
Nu uitați recunoștința care trebuie s-o dați
Toată viața celui care ochii vi i-a dat curați
Dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
Căci recunoștința-i harul sufletului înțelept.
Toată viața celui care ochii vi i-a dat curați
Dulce-i a iubi frumosul, bine-i a căuta ce-i drept
Căci recunoștința-i harul sufletului înțelept.
Fiii mei, recunoștința dați-o cui o datorați
S-o primiți și voi odată de la cei ce-o așteptați,
Cât de trist e când în viață bucuria ți-o primești
De la alții, nu de unde ți-o aștepți și ți-o dorești.
S-o primiți și voi odată de la cei ce-o așteptați,
Cât de trist e când în viață bucuria ți-o primești
De la alții, nu de unde ți-o aștepți și ți-o dorești.
Omul recunoscător
E și binefăcător,
Însă cel nemulțumit
E urât și nesimțit.
E și binefăcător,
Însă cel nemulțumit
E urât și nesimțit.
Fiii mei, recunoștință să-arătați spre orișicine
Care cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine
Căci recunoștința este datoria sfîntă care
Binefacerii îi este pururi binefăcătoare.
Care cu un sfat sau faptă v-a făcut cândva vreun bine
Căci recunoștința este datoria sfîntă care
Binefacerii îi este pururi binefăcătoare.
Omul care pentru-un bine nu e recunoscător
În curând ajunge-o silă și-o povară tuturor.
În curând ajunge-o silă și-o povară tuturor.
Numai cu Recunoștința Binefacerea va sta
Ele numai împreună pot rămâne sau pleca.
Ele numai împreună pot rămâne sau pleca.
Nu scuipa-n nici o fântână, că de-n toate vei scuipa,
De-unde vei mai bea tu apă mâine când vei înseta?
De-unde vei mai bea tu apă mâine când vei înseta?
Nu batjocori pe-acela de la care te-ai hrănit
- Cum vei merge să-i ceri iarăși
Dacă n-ai fost om cinstit?
- Cum vei merge să-i ceri iarăși
Dacă n-ai fost om cinstit?
Când mănânci pepene dulce
Nu-l uita pe muncitor,
Cui te-a-mpărtășit cu cerul, fii-i recunoscător!
Nu-l uita pe muncitor,
Cui te-a-mpărtășit cu cerul, fii-i recunoscător!
Fața recunoscătoare este tuturor pe plac,
Dar nerecunoscătorul este osândit în veac.
Dar nerecunoscătorul este osândit în veac.
Când se bucură avutul?
- Când ajunge mai avut!
Când se bucură săracul?
- Când găsește ce-a pierdut!
Când se bucură credința?
- Când primește ce-a crezut!
Când se bucură iubirea?
- Când i-o-ntoarce cel plăcut!
- Când ajunge mai avut!
Când se bucură săracul?
- Când găsește ce-a pierdut!
Când se bucură credința?
- Când primește ce-a crezut!
Când se bucură iubirea?
- Când i-o-ntoarce cel plăcut!
Când ai merite prea multe, nu mai poți rămâne-ascuns
- Dar și nerecunoștința vei simți-o îndeajuns.
- Dar și nerecunoștința vei simți-o îndeajuns.
Fapte mari, - semn de om mare,
Fapte mici, - semn de om mic,
- Fapta nerecunoștinței, - semn de suflet de nimic.
Fapte mici, - semn de om mic,
- Fapta nerecunoștinței, - semn de suflet de nimic.
În credință, ca și-n viață, trebuie să ai părinți,
Lor le ești dator respectul veșnicei recunoștinți.
Lor le ești dator respectul veșnicei recunoștinți.
Admirând orice frumsețe - mă-nchin Celui ce le-a dat,
Ce-a putut crea atâtea bucurii, ce minunat!
Ce-a putut crea atâtea bucurii, ce minunat!
Dacă ți-ai pierdut maestrul,
Nu-i mai afli soț ușor,
Să-ți întorci mereu spre dânsul gândul recunoscător.
Nu-i mai afli soț ușor,
Să-ți întorci mereu spre dânsul gândul recunoscător.
Când nu mai ai de-ai tăi nevoie,
Adu-ți aminte c-ai avut,
Tot viitorul tău depinde
De cum te porți cu-al tău trecut.
Adu-ți aminte c-ai avut,
Tot viitorul tău depinde
De cum te porți cu-al tău trecut.
Ca să-ți ții părinții-n viață, dă-ți și pâinea
De la gură,
Asta fie-ți cea mai sfântă
Și-mplinită-nvățătură.
De la gură,
Asta fie-ți cea mai sfântă
Și-mplinită-nvățătură.
Când un câine te ajută să treci apa, - nu-ntreba
Dacă-i alb sau dacă-i negru,
Dacă e râios sau ba…
Când un om îți face bine, recunoaște-l fericit,
El ți-e binefăcătorul - chiar când e de toți hulit.
Dacă-i alb sau dacă-i negru,
Dacă e râios sau ba…
Când un om îți face bine, recunoaște-l fericit,
El ți-e binefăcătorul - chiar când e de toți hulit.
Chiar și-atunci când ar fi-n lume
Numai aur pe-orice drum
Omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.
Numai aur pe-orice drum
Omul ar avea nevoie de alt om, tot ca acum.
Faceți bine unor ziduri, - și-o s-aveți de ce vă ține,
Faceți bine unor pietre - și-o s-aveți pe ce sta bine,
Faceți bine-ntotdeauna și oricui în strâmtorare,
Că nu știi ce bine semeni, unde-l afli - și la care.
Faceți bine unor pietre - și-o s-aveți pe ce sta bine,
Faceți bine-ntotdeauna și oricui în strâmtorare,
Că nu știi ce bine semeni, unde-l afli - și la care.
Un sfat bun când îl găsești
Nu-i vreun aur să-l plătești,
Căci la vremea de-ncercare
Nu-i un preț ca el mai mare.
Nu-i vreun aur să-l plătești,
Căci la vremea de-ncercare
Nu-i un preț ca el mai mare.
Câinele că este câine, - linge mâna cui dă pâine,
Omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui…
- Și cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amândoi?
Omul - că e om îi spui, blestemă pe Tatăl lui…
- Și cum să nu-ntrebi apoi - care-i om din amândoi?
