Despre hotărâre

Fii încet în chibzuință, iar în hotărâri cinstit,
Ca să nu fii de rușine în nimic din ce-ai pornit.

Când prinzi taurul de coarne,
Să ții lanțul strâns în mână;
Când începi o casă mare, să ai totul la-ndemână,
Căci dacă se gată apa până mergi să afli var,
Pierzi și meșterul și vara -
Și ți-e totul în zadar!

Dacă vrei să prinzi o vulpe, ai o gâscă pregătită -
Nu-i nici un câștig pe lume făr-o pierdere silită.

Să nu te oprești din fugă dacă ți-ai luat avânt,
Orice glasuri să te strige, orice curse-n cale sunt;
Orice-oprire-ți poate frânge hotărârea ta dintâi
Și aproape de cunună cu rușinea să rămâi.

Tu poți să-ntârzii dacă vrei, dar moartea n-are să-ntârzie:
Pe totdeauna vai de-acei întârziați pe veșnicie.

Omul hotărât nu lasă treaba încurcată;
Dac-odată nu se poate, mai încearcă-odată.

Acel ce-ntoarce prea târziu
Rămâne dinafară,
Pe întuneric și-n pustiu
În veșnica ocară.

Picătura, cât de mică, găurește piatra tare
Dacă are stăruință și nădejde și răbdare.

Nu poți doborî copacul doar c-o lovitură dată,
Însă unde-i stăruință, nu-i nimic să nu se poată.

Nici lumea n-a fost făcută într-o singură zi toată:
Nici tu nu slăbi când totul nu se face dintr-o dată.

Niciodată nu răspunde greutății: nu mai pot…
Ci răspunde… Pot!
Și-ndată vei vedea că birui tot.

Când îți faci cuptoru-n cale, ai sfătuitori destui,
Dar tu nu urma orbește sfaturile fiecui,
Ci din toate cele spuse, mestecate împreună,
Ia-ți tu singur hotărârea cea mai dreaptă și mai bună.

Nu-i prea bună hotărârea ce nu poate fi schimbată,
Dacă dintr-o dată altă înlesnire ți s-arată.