Lumea asta este plină, cum e lacul, de broscoi
Care fac atâta larmă de-asurzești de tărăboi,
Că, și dac-ar fi ascunsă vreo privighetoare-n ea,
N-ar avea curaj să cânte - s-ar retrage și-ar tăcea.
Care fac atâta larmă de-asurzești de tărăboi,
Că, și dac-ar fi ascunsă vreo privighetoare-n ea,
N-ar avea curaj să cânte - s-ar retrage și-ar tăcea.
Nu-i nimic atât de moale,
Sau de aspru,
Sau ușor,
Sau de-amar,
Sau nestatornic
Ca părerea tuturor.
Sau de aspru,
Sau ușor,
Sau de-amar,
Sau nestatornic
Ca părerea tuturor.
N-arăta a ta virtute unei vite flecărești -
Ea ți-o va călca-n picioare
Și-n zadar te mai căiești.
Ea ți-o va călca-n picioare
Și-n zadar te mai căiești.
De-obicei o faptă este chiar din contra cum se spune:
Fapta bună - vorbe rele,
Fapta rea - iscoduri bune.
Fapta bună - vorbe rele,
Fapta rea - iscoduri bune.
Nu nesocoti bârfirea, cât ar fi de mincinoasă:
Cât ar fi de necrezută,
Ea o urmă rea tot lasă.
Cât ar fi de necrezută,
Ea o urmă rea tot lasă.
Șarpele bârfirii mușcă și urechea, ascultând,
Și privirile
Și gura
Și simțirea ta, oricând.
Fugi de vorba rea și roagă gândul sfânt
Să-ți pună el
Pază limbii,
Lacăt gurii -
Să n-o spui în nici un fel.
Și privirile
Și gura
Și simțirea ta, oricând.
Fugi de vorba rea și roagă gândul sfânt
Să-ți pună el
Pază limbii,
Lacăt gurii -
Să n-o spui în nici un fel.
Rana de cuțit se-nchide și se vindecă odată -
Rana unei vorbe rele nu se-nchide viața toată;
Dacă știi ce usturime poți să faci c-o vorbă rea,
Către nimeni, niciodată nu te folosi de ea.
Rana unei vorbe rele nu se-nchide viața toată;
Dacă știi ce usturime poți să faci c-o vorbă rea,
Către nimeni, niciodată nu te folosi de ea.
Înțeleptul are-n lume urechi mari și limbă mică;
Cu auzul mult se-nvață,
Dar cu gura mult se strică.
Cel ce n-ar greși-n vorbire ar fi-un om desăvârșit -
Dar desăvârșit pe lume Unul doar S-a dovedit.
Cu auzul mult se-nvață,
Dar cu gura mult se strică.
Cel ce n-ar greși-n vorbire ar fi-un om desăvârșit -
Dar desăvârșit pe lume Unul doar S-a dovedit.
Câinelui să nu-i dai drumul până iepurele sare;
Nu vorbi grăbit de nimeni până n-ai o-ncredințare,
Nu făgădui nimica până nu știi că vei ține,
Altfel, vorba prea grăbită se sfârșește cu rușine.
Nu vorbi grăbit de nimeni până n-ai o-ncredințare,
Nu făgădui nimica până nu știi că vei ține,
Altfel, vorba prea grăbită se sfârșește cu rușine.
Cine a jignit pe altul prea departe a ajuns -
Înțelept e cel ce știe da un liniștit răspuns.
Înțelept e cel ce știe da un liniștit răspuns.
Nu spui bun nimic la alții
Când nu-i bun nimic în tine;
Fiecare vede-n altul numai ceea ce-i în sine.
Când nu-i bun nimic în tine;
Fiecare vede-n altul numai ceea ce-i în sine.
Flecăria-i la oricine faptă rea și vinovată -
Cine-o face și-o iubește va cădea sub judecată.
Cine-o face și-o iubește va cădea sub judecată.
Ploaia vorbelor e bună numai dacă poate face
Să-ncolțească gânduri sfinte
De iubire și de pace.
Să-ncolțească gânduri sfinte
De iubire și de pace.
Coțofanelor le place flecăreala săltăreață.
Doamne, câtă-asemănare cu femeia vorbăreață!
Doamne, câtă-asemănare cu femeia vorbăreață!
Cine n-are-o sculă bună
Nu va face-un lucru bun.
Nici Hristos nu-Și face lucrul
Cu-un flecar și cu-un nebun!
Ci, cum meșterul își face mai întâi unealta bună,
Astfel și Cel Bun, pe-acela care-I va lucra-mpreună.
Nu va face-un lucru bun.
Nici Hristos nu-Și face lucrul
Cu-un flecar și cu-un nebun!
Ci, cum meșterul își face mai întâi unealta bună,
Astfel și Cel Bun, pe-acela care-I va lucra-mpreună.
Dacă vrei să n-ai necazuri,
Spune lumii doar ce-i place;
Spune oamenilor fleacuri,
Și-o să fi cu toți în pace.
Dar, dac-aperi Adevărul și spui vorbe apăsate,
Te așteaptă la necazuri,
La dureri
Și lacrimi, frate!
Spune lumii doar ce-i place;
Spune oamenilor fleacuri,
Și-o să fi cu toți în pace.
Dar, dac-aperi Adevărul și spui vorbe apăsate,
Te așteaptă la necazuri,
La dureri
Și lacrimi, frate!
Mai ales cel ce nu știe se grăbește să răspundă,
Și-astfel, tocmai el, nu-și lasă neștiința
Să se-ascundă.
Și-astfel, tocmai el, nu-și lasă neștiința
Să se-ascundă.
Cel flecar e-ntotdeauna și un bârfitor urât
Orișiunde-l vezi c-apare, fugi de el numaidecât.
Orișiunde-l vezi c-apare, fugi de el numaidecât.
Cusururile par virtuți
În gura celor pricepuți -
Virtuțile par slăbiciuni
În gură la flecari nebuni.
În gura celor pricepuți -
Virtuțile par slăbiciuni
În gură la flecari nebuni.
Casa-n care doar se cântă
Și se bea
Și desfrânează,
În curînd ori se aprinde,
Ori de-un vânt se ruinează.
Și se bea
Și desfrânează,
În curînd ori se aprinde,
Ori de-un vânt se ruinează.
Lumea asta este plină, cum e lacul, de broscoi
Care fac atâta larmă de-asurzești de tărăboi,
Că, și dac-ar fi ascunsă vreo privighetoare-n ea,
N-ar avea curaj să cânte - s-ar retrage și-ar tăcea.
Care fac atâta larmă de-asurzești de tărăboi,
Că, și dac-ar fi ascunsă vreo privighetoare-n ea,
N-ar avea curaj să cânte - s-ar retrage și-ar tăcea.
Nu-i nimic atât de moale,
Sau de aspru,
Sau ușor,
Sau de-amar,
Sau nestatornic
Ca părerea tuturor.
Sau de aspru,
Sau ușor,
Sau de-amar,
Sau nestatornic
Ca părerea tuturor.
N-arăta a ta virtute unei vite flecărești -
Ea ți-o va călca-n picioare
Și-n zadar te mai căiești.
Ea ți-o va călca-n picioare
Și-n zadar te mai căiești.
De-obicei o faptă este chiar din contra cum se spune:
Fapta bună - vorbe rele,
Fapta rea - iscoduri bune.
Fapta bună - vorbe rele,
Fapta rea - iscoduri bune.
Nu nesocoti bârfirea, cât ar fi de mincinoasă:
Cât ar fi de necrezută,
Ea o urmă rea tot lasă.
Cât ar fi de necrezută,
Ea o urmă rea tot lasă.
Șarpele bârfirii mușcă și urechea, ascultând,
Și privirile
Și gura
Și simțirea ta, oricând.
Fugi de vorba rea și roagă gândul sfânt
Să-ți pună el
Pază limbii,
Lacăt gurii -
Să n-o spui în nici un fel.
Și privirile
Și gura
Și simțirea ta, oricând.
Fugi de vorba rea și roagă gândul sfânt
Să-ți pună el
Pază limbii,
Lacăt gurii -
Să n-o spui în nici un fel.
Rana de cuțit se-nchide și se vindecă odată -
Rana unei vorbe rele nu se-nchide viața toată;
Dacă știi ce usturime poți să faci c-o vorbă rea,
Către nimeni, niciodată nu te folosi de ea.
Rana unei vorbe rele nu se-nchide viața toată;
Dacă știi ce usturime poți să faci c-o vorbă rea,
Către nimeni, niciodată nu te folosi de ea.
Înțeleptul are-n lume urechi mari și limbă mică;
Cu auzul mult se-nvață,
Dar cu gura mult se strică.
Cel ce n-ar greși-n vorbire ar fi-un om desăvârșit -
Dar desăvârșit pe lume Unul doar S-a dovedit.
Cu auzul mult se-nvață,
Dar cu gura mult se strică.
Cel ce n-ar greși-n vorbire ar fi-un om desăvârșit -
Dar desăvârșit pe lume Unul doar S-a dovedit.
Câinelui să nu-i dai drumul până iepurele sare;
Nu vorbi grăbit de nimeni până n-ai o-ncredințare,
Nu făgădui nimica până nu știi că vei ține,
Altfel, vorba prea grăbită se sfârșește cu rușine.
Nu vorbi grăbit de nimeni până n-ai o-ncredințare,
Nu făgădui nimica până nu știi că vei ține,
Altfel, vorba prea grăbită se sfârșește cu rușine.
Cine a jignit pe altul prea departe a ajuns -
Înțelept e cel ce știe da un liniștit răspuns.
Înțelept e cel ce știe da un liniștit răspuns.
Nu spui bun nimic la alții
Când nu-i bun nimic în tine;
Fiecare vede-n altul numai ceea ce-i în sine.
Când nu-i bun nimic în tine;
Fiecare vede-n altul numai ceea ce-i în sine.
Flecăria-i la oricine faptă rea și vinovată -
Cine-o face și-o iubește va cădea sub judecată.
Cine-o face și-o iubește va cădea sub judecată.
Ploaia vorbelor e bună numai dacă poate face
Să-ncolțească gânduri sfinte
De iubire și de pace.
Să-ncolțească gânduri sfinte
De iubire și de pace.
Coțofanelor le place flecăreala săltăreață.
Doamne, câtă-asemănare cu femeia vorbăreață!
Doamne, câtă-asemănare cu femeia vorbăreață!
Cine n-are-o sculă bună
Nu va face-un lucru bun.
Nici Hristos nu-Și face lucrul
Cu-un flecar și cu-un nebun!
Ci, cum meșterul își face mai întâi unealta bună,
Astfel și Cel Bun, pe-acela care-I va lucra-mpreună.
Nu va face-un lucru bun.
Nici Hristos nu-Și face lucrul
Cu-un flecar și cu-un nebun!
Ci, cum meșterul își face mai întâi unealta bună,
Astfel și Cel Bun, pe-acela care-I va lucra-mpreună.
Dacă vrei să n-ai necazuri,
Spune lumii doar ce-i place;
Spune oamenilor fleacuri,
Și-o să fi cu toți în pace.
Dar, dac-aperi Adevărul și spui vorbe apăsate,
Te așteaptă la necazuri,
La dureri
Și lacrimi, frate!
Spune lumii doar ce-i place;
Spune oamenilor fleacuri,
Și-o să fi cu toți în pace.
Dar, dac-aperi Adevărul și spui vorbe apăsate,
Te așteaptă la necazuri,
La dureri
Și lacrimi, frate!
Mai ales cel ce nu știe se grăbește să răspundă,
Și-astfel, tocmai el, nu-și lasă neștiința
Să se-ascundă.
Și-astfel, tocmai el, nu-și lasă neștiința
Să se-ascundă.
Cel flecar e-ntotdeauna și un bârfitor urât
Orișiunde-l vezi c-apare, fugi de el numaidecât.
Orișiunde-l vezi c-apare, fugi de el numaidecât.
Cusururile par virtuți
În gura celor pricepuți -
Virtuțile par slăbiciuni
În gură la flecari nebuni.
În gura celor pricepuți -
Virtuțile par slăbiciuni
În gură la flecari nebuni.
Casa-n care doar se cântă
Și se bea
Și desfrânează,
În curînd ori se aprinde,
Ori de-un vânt se ruinează.
Și se bea
Și desfrânează,
În curînd ori se aprinde,
Ori de-un vânt se ruinează.
