Despre bucurie

Fiul meu, du pretutindeni la oricine bucurie,
Poartă-te cu toți oriunde delicat, cu gingășie.
Ce frumos să duci cu tine totdeauna-nviorare
Când e plină lumea asta de tristețe și-apăsare!

Bucuria-i floarea rară care crește fericit,
Numa-n ochii și-n grădina credinciosului cinstit.

Bucuria e oglinda unor cugete curate,
Apăsarea este semnul inimilor tulburate.

Fiica mea, când legătura dintre soțul tău și tine
Prin purtarea ta curată fericită o vei ține,
Când în casa ta și-n suflet îți va fi lumina vie,
Vei trăi o necurmată fericită bucurie
Și vei trece prin viață ca prin zi de sărbătoare,
Plină de lumina dulce a cerescului tău soare.

Nu întuneca seninul bucuriei nimănui,
Nici cu lacrimile tale nu-ntrista lumina lui;
Are fiecare vremea jalei sau cântării sale,
Mâine poate-a lui să-nceapă și să se sfârșească-a tale.

Bucuria când se duce, întristarea greu se lasă
Și din orice zi senină face noapte-ntunecoasă.

Întristarea să nu-ți spui
Niciodată nimănui,
Însă bucurii când ai
Tuturora să le dai.

Fiul meu, la bucurie fă-i oriunde loc la masă -
Ea e oaspete ce face fericită orice casă;
Bucură-te totdeauna, orice stare-ar fi să vie:
În credință și-n iubire este-o sfântă bucurie.

Dacă tu ești credincios,
Poți fi pururi bucuros;
De ți-e Tată Dumnezeu,
Fii ca un copil al Său.

Orice bucurie mare, ca o mare izbăvire,
Este-n viață-ntotdeauna ca o nouă-ntinerire;
De aceea viața celor credincioși e fericită:
Fiind pururi bucuroasă, e mereu întinerită.

Fii modest, fă totdeauna tot ce faci cu bucurie;
Cine nu-i o slugă bună, nici stăpân bun n-o să fie.

Când trăiești spre bucuria cuiva pe pământ, e-un har;
Omul bun nicicând pe lume nu trăiește în zadar.

Când tu altora viața cu iubire-o vei umplea
Și-alții-atunci cu bucurie au să umple viața ta,
Vei culege cu dobândă ceea ce vei semăna.

Lucrul care-n lumea asta azi te bucură mai tare
Ți-ar putea aduce mâine cea mai neagră întristare.

Nu invidia pe nimeni fiindcă n-are azi dureri,
Poate-o să le aibă mâine, poate le-a avut el ieri;
Ci te bucură că scapă cineva fără necaz
Că și fără-a lui, destule lacrimi sunt pe lume az'.

Credinciosule, tu care ai atâtea promisiuni,
Tu cu care până astăzi Cerul a făcut minuni,
Vezi, când cei răi pot fi veseli, cum poți tu să fii mâhnit?
N-ai tu mai mult drept ca dânșii să fii, oare, mulțumit?

Fiii mei, fiți buni, ca astfel bucuroși mereu să fiți;
Numai cei răi sunt întruna apăsați și chinuiți;
Bucuria lor când vine, vine rar și stă puțin,
Dar cei buni au bucuria totdeauna și din plin.

Bucurați-vă cu-aceia ce se bucură acum,
Plângeți lângă cel ce plânge - viața-i negură și fum;
Simte-te întruna frate cu oricare muritor,
Bucurie e tot drumul celui binefăcător.

N-o să afli bucurie fără-a trece prin dureri -
N-o căuta fără de ele, că nu este nicăieri.

Înțeleptul cât trăiește își ascunde-amarul său
Spre-a nu întrista pe nimeni cu părerile de rău,
Dar și-arată tuturora bucuriile ce-i vin
Ca să poată face chipul celor ce-l iubesc - senin.

Bucurii netulburate de vreo jale și mormânt
N-a fost nimeni să le aibă - nici nu este pe pământ,
Numai cel ce-și are-n sine bucuria lui deplin
Are cerul bucuriei sale pururea senin.

După-o grea amărăciune, orice bucurie-avem,
O vedem nespus de mare - iată cât de slabi suntem!

Să dorești ce-i cu putință,
Nu dori ce nu-i de tine.
Bucură-te de ce-i astăzi
Și nu plânge de ce-ți vine.
Mulțumește pentru cele ce-ți dă astăzi Cerul ție
- Și-o să ai întotdeauna liniște și bucurie.

Cine nu-și aduce-aminte bucuria lui de ieri,
Iar în suferința de-astăzi nu-și găsește mângâieri,
Ci așteaptă numai ceea ce-o să-i vină poate mâine,
Veșnic fără bucurie și nemulțumit rămâne.

Sunt trei bucurii pe lume:
Sufletești - întâia oară,
Ale trupului - a doua,
Apoi cele din afară.
Cumpătarea și-adevărul dau lumina înțeleaptă
De-a te bucura de toate numai în măsura dreaptă.

Darurile mari și scumpe Cerul nu le dă zgârcit,
Ca să aibă fiecare doar un strop nenorocit,
Ci le dă cu-ndestulare orișicui, căci e bogat,
Numai omul să primească al lui dar îmbelșugat.

Bucuriile pe lume niciodată nu-s depline,
Totdeauna-i câte-o umbră care peste ele vine.
Bucuriile depline vor fi numa-n veșnicie
Pentru-acei ce-și caută-n ceruri nesfârșita bucurie.

Patru stâlpi ai cârmuirii aduc Țării bucuria,
Sunt: Credința și Dreptatea
Sfatul bun și Avuția.

Orișicare-i bucuria care-o ai aici mereu,
Ia-o cu recunoștință:
- Vine-i timpul și la greu!

N-amâna o bucurie care Cerul ți-o dă azi,
Mâine poate n-o s-o afli,
Mâine poți primi-un necaz!

Să primești cu bucurie darul clipei, căci acum
Scurtă-i clipa bucuriei,
Lung e-al suferinței drum.

Orișicare-i osebirea dintr-o viață și-altă viață,
N-află unul numai bine
Și-altul numai rău în față;
Are Dumnezeu de grijă de-unul azi,
De altul mâine,
Fără nici o bucurie însă, nimeni nu rămâne.

Nici un rău nu-i fără-un bine,
Nici un bine fără-un rău,
Rânduit-a Cerul toate dup-un tainic plan
Al său.

Unii fii sunt bucurie sfântă la părinții lor,
Alții sunt o-ndurerare și-o rușine până mor.
Fiecare fiu culege de la fiii lui acel
Rod pe care-l dă-n viață la părinții lui și el.

Înțelept e-acela care
Nu se plânge de ce n-are,
Ci se bucură mereu
De ce-i lasă Dumnezeu.

Dacă n-am avea dorință după ceva și mai dulce,
Toată bucuria vieții ni s-ar pierde și s-ar duce.

Nu cânta de biruință până lupta n-a sfârșit -
Poate clipa să aducă ce nici nu te-ai fi gândit.