De-atâta timp te strig

De-atâta timp te strig prin lume,
Ca să te-ntorci, o, fiu pierdut,
Să lași iubirea-Mi să te-ndrume
Spre Casa Mea, dar Tu n-ai vrut!

Eu te chem la Mine,
Eu, Isus Hristos,
Ca să-ți dau odihna
Cerului frumos!
Vino, cu credință
Harul să-Mi primești,
N-amâna, ci vino,
Să te mântuiești!

Te-ai adâncit mai mult în rele,
Și inima ți s-a-mpietrit,
Iar glasul îndurării Mele,
Mereu tu l-ai nesocotit!

Apropiatu-m-am de tine
De-atâtea ori și-atât de des,
Și te-am chemat duios la Mine,
- Tu însă nu m-ai înțeles!

Ți-ai cheltuit averea-ntreagă
De sănătate și de ani,
Și-n lumea care ți-a fost dragă,
Tu vezi că n-ai decât dușmani!

E poate cea din urmă oară,
Când Eu te chem cu glas duios,
O, vino până nu se-nseară,
Căci Eu Te-aștept: Isus Hristos!