De-ai străbate-n lung și-n lat
Marea și pământul,
De cu zori până-n serat
Alergând ca vântul,
N-ai să afli niciodat'
Porci zidind cetate,
Nici pe cel strâmb și-ntinat,
Făptuind dreptate
Marea și pământul,
De cu zori până-n serat
Alergând ca vântul,
N-ai să afli niciodat'
Porci zidind cetate,
Nici pe cel strâmb și-ntinat,
Făptuind dreptate
N-ai să afli lup păstor,
Nici pod peste mare,
Nici pe cel Iingușitor,
Sfânt pe-a sa cărare!
Nici fățarnicul trăind
Lepădat de sine,
Într-o lume ce-i aprind
Patimile-i pline.
Nici pod peste mare,
Nici pe cel Iingușitor,
Sfânt pe-a sa cărare!
Nici fățarnicul trăind
Lepădat de sine,
Într-o lume ce-i aprind
Patimile-i pline.
Nici pe omul cel firesc
Pătrunzând în taina
Adevărului ceresc,
Și să-i poarte haina.
N-ai să-l vezi pe cel răpus
De pământ și lume,
Să-L iubească pe Isus
Și preasfântu-l Nume!…
Pătrunzând în taina
Adevărului ceresc,
Și să-i poarte haina.
N-ai să-l vezi pe cel răpus
De pământ și lume,
Să-L iubească pe Isus
Și preasfântu-l Nume!…
De-ai străbate-n lung și-n lat
Și pământ și mare,
N-ai să-l vezi pe cel bogat,
În sfânta Lucrare.
Căci acel înlănțuit
De-a morții robie,
Niciodată nu-i primit,
În Lucrarea vie!
Și pământ și mare,
N-ai să-l vezi pe cel bogat,
În sfânta Lucrare.
Căci acel înlănțuit
De-a morții robie,
Niciodată nu-i primit,
În Lucrarea vie!
Domnul nu-și dă turma Lui
Cea din veac iubită
Niciodată lupului,
Spre a fi păzită.
Și nici haru-I sfințitor
El nu și-L împarte,
Șarpelui otrăvitor,
Purtător de moarte!
Cea din veac iubită
Niciodată lupului,
Spre a fi păzită.
Și nici haru-I sfințitor
El nu și-L împarte,
Șarpelui otrăvitor,
Purtător de moarte!
Ci El dă desăvârșit,
Mântuire-aleasă,
Celui care-a părăsit,
Calea păcătoasă!
Celui ce-a primit deplin,
Viață și iertare,
Îi dă harul Lui divin,
Pentru-a Sa Lucrare!
Mântuire-aleasă,
Celui care-a părăsit,
Calea păcătoasă!
Celui ce-a primit deplin,
Viață și iertare,
Îi dă harul Lui divin,
Pentru-a Sa Lucrare!
Prin credinț-a fost adus
Și prin haru-l mare,
Miel în Turma lui Isus,
Dintre morți și fiare.
Și pe urma Lui călcând,
Cu nădejde vie,
Poate ca să-I fie-oricând
Sfântă mărturie!
Și prin haru-l mare,
Miel în Turma lui Isus,
Dintre morți și fiare.
Și pe urma Lui călcând,
Cu nădejde vie,
Poate ca să-I fie-oricând
Sfântă mărturie!
De-ai străbate-n lung și-n lat
Marea și pământul,
De cu zori până-n serat
Alergând ca vântul,
N-ai să afli niciodat'
Porci zidind cetate,
Nici pe cel strâmb și-ntinat,
Făptuind dreptate
Marea și pământul,
De cu zori până-n serat
Alergând ca vântul,
N-ai să afli niciodat'
Porci zidind cetate,
Nici pe cel strâmb și-ntinat,
Făptuind dreptate
N-ai să afli lup păstor,
Nici pod peste mare,
Nici pe cel Iingușitor,
Sfânt pe-a sa cărare!
Nici fățarnicul trăind
Lepădat de sine,
Într-o lume ce-i aprind
Patimile-i pline.
Nici pod peste mare,
Nici pe cel Iingușitor,
Sfânt pe-a sa cărare!
Nici fățarnicul trăind
Lepădat de sine,
Într-o lume ce-i aprind
Patimile-i pline.
Nici pe omul cel firesc
Pătrunzând în taina
Adevărului ceresc,
Și să-i poarte haina.
N-ai să-l vezi pe cel răpus
De pământ și lume,
Să-L iubească pe Isus
Și preasfântu-l Nume!…
Pătrunzând în taina
Adevărului ceresc,
Și să-i poarte haina.
N-ai să-l vezi pe cel răpus
De pământ și lume,
Să-L iubească pe Isus
Și preasfântu-l Nume!…
De-ai străbate-n lung și-n lat
Și pământ și mare,
N-ai să-l vezi pe cel bogat,
În sfânta Lucrare.
Căci acel înlănțuit
De-a morții robie,
Niciodată nu-i primit,
În Lucrarea vie!
Și pământ și mare,
N-ai să-l vezi pe cel bogat,
În sfânta Lucrare.
Căci acel înlănțuit
De-a morții robie,
Niciodată nu-i primit,
În Lucrarea vie!
Domnul nu-și dă turma Lui
Cea din veac iubită
Niciodată lupului,
Spre a fi păzită.
Și nici haru-I sfințitor
El nu și-L împarte,
Șarpelui otrăvitor,
Purtător de moarte!
Cea din veac iubită
Niciodată lupului,
Spre a fi păzită.
Și nici haru-I sfințitor
El nu și-L împarte,
Șarpelui otrăvitor,
Purtător de moarte!
Ci El dă desăvârșit,
Mântuire-aleasă,
Celui care-a părăsit,
Calea păcătoasă!
Celui ce-a primit deplin,
Viață și iertare,
Îi dă harul Lui divin,
Pentru-a Sa Lucrare!
Mântuire-aleasă,
Celui care-a părăsit,
Calea păcătoasă!
Celui ce-a primit deplin,
Viață și iertare,
Îi dă harul Lui divin,
Pentru-a Sa Lucrare!
Prin credinț-a fost adus
Și prin haru-l mare,
Miel în Turma lui Isus,
Dintre morți și fiare.
Și pe urma Lui călcând,
Cu nădejde vie,
Poate ca să-I fie-oricând
Sfântă mărturie!
Și prin haru-l mare,
Miel în Turma lui Isus,
Dintre morți și fiare.
Și pe urma Lui călcând,
Cu nădejde vie,
Poate ca să-I fie-oricând
Sfântă mărturie!
