Datoria cea mai mare este cea spre Adevăr,
Ascultarea și iubirea Lui s-o dai ești mai dator,
În această împlinire a întâiei datorii
Se arată dintre oameni care-I sunt,
- Sau nu-I sunt, fii.
Ascultarea și iubirea Lui s-o dai ești mai dator,
În această împlinire a întâiei datorii
Se arată dintre oameni care-I sunt,
- Sau nu-I sunt, fii.
Datoria împlinirii binelui celui obștesc
O au - fără osebire - toți cei ce sub cer trăiesc.
O au - fără osebire - toți cei ce sub cer trăiesc.
Datoriile spre oameni - fie-o sută, fie-o mie,
Fă-le-așa cum ai dorința ca să-ți facă și ei ție,
C-așa-i rânduit din ceruri după dreapta judecată
Pentru fiecare faptă să primești așa răsplată.
Fă-le-așa cum ai dorința ca să-ți facă și ei ție,
C-așa-i rânduit din ceruri după dreapta judecată
Pentru fiecare faptă să primești așa răsplată.
Datoria față de-alții - fiul meu înseamnă-ți bine -
Este și mai însemnată decât cea față de tine.
Este și mai însemnată decât cea față de tine.
Fă-ți întâi tu datoria, fără să aștepți vreo plată,
Mulțumirea c-ai făcut-o, - fie-ți scumpă de-orice dată,
Nimeni n-ar putea să-ți facă mai cerească bucurie
Decât pacea conștiinței care-și face-o datorie.
Mulțumirea c-ai făcut-o, - fie-ți scumpă de-orice dată,
Nimeni n-ar putea să-ți facă mai cerească bucurie
Decât pacea conștiinței care-și face-o datorie.
Fă-ți tu sfânta datorie, - și-apoi de-alții nu-ți mai pese,
Are cine ține seama fiecăruia cum iese.
Are cine ține seama fiecăruia cum iese.
Și cu vorba și cu fapta aveam datorii în viață
Să ni le-mplinim pe toate cum Cuvântul Drept ne-nvață,
Până mai avem vreuna ne-mplinită cum se cere,
Să simțim o apăsare, o povară și-o durere.
Să ni le-mplinim pe toate cum Cuvântul Drept ne-nvață,
Până mai avem vreuna ne-mplinită cum se cere,
Să simțim o apăsare, o povară și-o durere.
Cu nimic și niciodată nu fi nimănui dator,
Dar dator fii tuturora - bunătate și-ajutor.
Dar dator fii tuturora - bunătate și-ajutor.
Niciodată nimănuia să nu crezi c-ai dat de-ajuns
- Ci să știi la orice lipsă că mai datorezi răspuns,
Până este-un om ce plânge, ești dator cu un alin,
Numai când ți-ai dat viața să simțești c-ai dat deplin.
- Ci să știi la orice lipsă că mai datorezi răspuns,
Până este-un om ce plânge, ești dator cu un alin,
Numai când ți-ai dat viața să simțești c-ai dat deplin.
La părinții tăi copile, dragostea vei datora
Până când vă va desparte moartea lor
Sau moartea ta.
Până când vă va desparte moartea lor
Sau moartea ta.
Celui ce ți-a făcut bine în viață, de-orice fel,
Ești dator recunoștința, cât ești tu
Și cât e el.
Căci a face cuiva bine, nu-i prea des, nici prea ușor,
- Tot mai rar găsești în lume un om binefăcător.
Ești dator recunoștința, cât ești tu
Și cât e el.
Căci a face cuiva bine, nu-i prea des, nici prea ușor,
- Tot mai rar găsești în lume un om binefăcător.
Datoria și credința sunt surori adevărate,
Una fără cealaltă a trăi frumos, - nu poate.
Una fără cealaltă a trăi frumos, - nu poate.
Cea mai sfântă datorie a oricărui om pe lume
Este a iubi-Adevărul și-a slăvi curatu-I Nume,
Căci tot ce primim cu toții în oricare fel și stare
Și-n orice moment al vieții, - e-a Lui binecuvântare.
Este a iubi-Adevărul și-a slăvi curatu-I Nume,
Căci tot ce primim cu toții în oricare fel și stare
Și-n orice moment al vieții, - e-a Lui binecuvântare.
Datoria nu-i atâta cât ți-o crezi tu datorie,
Ci-i atâta cât ți-o spune Cartea Sfântă care-o scrie.
Ci-i atâta cât ți-o spune Cartea Sfântă care-o scrie.
Cere-n fiecare clipă de la Adevăr tăria
Și voința ce se cere pentru-a-ți face datoria,
Fiecare dimineață să-ți arate ce-ai nainte
Și-apoi fiecare seară, ce-ai făcut să iei aminte.
Și voința ce se cere pentru-a-ți face datoria,
Fiecare dimineață să-ți arate ce-ai nainte
Și-apoi fiecare seară, ce-ai făcut să iei aminte.
Datoria cea mai mare este cea spre Adevăr,
Ascultarea și iubirea Lui s-o dai ești mai dator,
În această împlinire a întâiei datorii
Se arată dintre oameni care-I sunt,
- Sau nu-I sunt, fii.
Ascultarea și iubirea Lui s-o dai ești mai dator,
În această împlinire a întâiei datorii
Se arată dintre oameni care-I sunt,
- Sau nu-I sunt, fii.
Datoria împlinirii binelui celui obștesc
O au - fără osebire - toți cei ce sub cer trăiesc.
O au - fără osebire - toți cei ce sub cer trăiesc.
Datoriile spre oameni - fie-o sută, fie-o mie,
Fă-le-așa cum ai dorința ca să-ți facă și ei ție,
C-așa-i rânduit din ceruri după dreapta judecată
Pentru fiecare faptă să primești așa răsplată.
Fă-le-așa cum ai dorința ca să-ți facă și ei ție,
C-așa-i rânduit din ceruri după dreapta judecată
Pentru fiecare faptă să primești așa răsplată.
Datoria față de-alții - fiul meu înseamnă-ți bine -
Este și mai însemnată decât cea față de tine.
Este și mai însemnată decât cea față de tine.
Fă-ți întâi tu datoria, fără să aștepți vreo plată,
Mulțumirea c-ai făcut-o, - fie-ți scumpă de-orice dată,
Nimeni n-ar putea să-ți facă mai cerească bucurie
Decât pacea conștiinței care-și face-o datorie.
Mulțumirea c-ai făcut-o, - fie-ți scumpă de-orice dată,
Nimeni n-ar putea să-ți facă mai cerească bucurie
Decât pacea conștiinței care-și face-o datorie.
Fă-ți tu sfânta datorie, - și-apoi de-alții nu-ți mai pese,
Are cine ține seama fiecăruia cum iese.
Are cine ține seama fiecăruia cum iese.
Și cu vorba și cu fapta aveam datorii în viață
Să ni le-mplinim pe toate cum Cuvântul Drept ne-nvață,
Până mai avem vreuna ne-mplinită cum se cere,
Să simțim o apăsare, o povară și-o durere.
Să ni le-mplinim pe toate cum Cuvântul Drept ne-nvață,
Până mai avem vreuna ne-mplinită cum se cere,
Să simțim o apăsare, o povară și-o durere.
Cu nimic și niciodată nu fi nimănui dator,
Dar dator fii tuturora - bunătate și-ajutor.
Dar dator fii tuturora - bunătate și-ajutor.
Niciodată nimănuia să nu crezi c-ai dat de-ajuns
- Ci să știi la orice lipsă că mai datorezi răspuns,
Până este-un om ce plânge, ești dator cu un alin,
Numai când ți-ai dat viața să simțești c-ai dat deplin.
- Ci să știi la orice lipsă că mai datorezi răspuns,
Până este-un om ce plânge, ești dator cu un alin,
Numai când ți-ai dat viața să simțești c-ai dat deplin.
La părinții tăi copile, dragostea vei datora
Până când vă va desparte moartea lor
Sau moartea ta.
Până când vă va desparte moartea lor
Sau moartea ta.
Celui ce ți-a făcut bine în viață, de-orice fel,
Ești dator recunoștința, cât ești tu
Și cât e el.
Căci a face cuiva bine, nu-i prea des, nici prea ușor,
- Tot mai rar găsești în lume un om binefăcător.
Ești dator recunoștința, cât ești tu
Și cât e el.
Căci a face cuiva bine, nu-i prea des, nici prea ușor,
- Tot mai rar găsești în lume un om binefăcător.
Datoria și credința sunt surori adevărate,
Una fără cealaltă a trăi frumos, - nu poate.
Una fără cealaltă a trăi frumos, - nu poate.
Cea mai sfântă datorie a oricărui om pe lume
Este a iubi-Adevărul și-a slăvi curatu-I Nume,
Căci tot ce primim cu toții în oricare fel și stare
Și-n orice moment al vieții, - e-a Lui binecuvântare.
Este a iubi-Adevărul și-a slăvi curatu-I Nume,
Căci tot ce primim cu toții în oricare fel și stare
Și-n orice moment al vieții, - e-a Lui binecuvântare.
Datoria nu-i atâta cât ți-o crezi tu datorie,
Ci-i atâta cât ți-o spune Cartea Sfântă care-o scrie.
Ci-i atâta cât ți-o spune Cartea Sfântă care-o scrie.
Cere-n fiecare clipă de la Adevăr tăria
Și voința ce se cere pentru-a-ți face datoria,
Fiecare dimineață să-ți arate ce-ai nainte
Și-apoi fiecare seară, ce-ai făcut să iei aminte.
Și voința ce se cere pentru-a-ți face datoria,
Fiecare dimineață să-ți arate ce-ai nainte
Și-apoi fiecare seară, ce-ai făcut să iei aminte.
