Dacă stai drept, nu te teme,
Că vei merge strâmb pe cale.
Nici de gura lumii care,
Caută vini umblării tale.
Nu te teme, când curată,
Inima îți este-n toate.
Să dărâme curăția nimenea,
În veci nu poate.
Că vei merge strâmb pe cale.
Nici de gura lumii care,
Caută vini umblării tale.
Nu te teme, când curată,
Inima îți este-n toate.
Să dărâme curăția nimenea,
În veci nu poate.
Când stăpân ți-e adevărul,
Pe întreaga ta ființă.
Urle toți în jur, tu fi-vei,
Purtător de biruință.
Focul dragostei când arde,
În cădelnița vieții.
Tu te-avântă înainte,
Zică ce vor vrea drumeții.
Pe întreaga ta ființă.
Urle toți în jur, tu fi-vei,
Purtător de biruință.
Focul dragostei când arde,
În cădelnița vieții.
Tu te-avântă înainte,
Zică ce vor vrea drumeții.
Harul bunătății sfinte,
Piatra inimii de-ți moaie.
Nu-i putere-n lumea toată,
Să te frângă, să te-ndoaie.
Fața ta de-arată chipul,
Soarelui Neprihănirii.
Nu te-ntoarce s-auzi glasul,
Pizmei și-al învinuirii.
Piatra inimii de-ți moaie.
Nu-i putere-n lumea toată,
Să te frângă, să te-ndoaie.
Fața ta de-arată chipul,
Soarelui Neprihănirii.
Nu te-ntoarce s-auzi glasul,
Pizmei și-al învinuirii.
Căci nici cerul, nici pământul,
Nu te pot opri vreodat'.
Când trăiești oriunde viața,
Domnului, adevărat.
Ci deschise-i sunt de-a-pururi,
Porțile împărăției.
Odihnindu-te în poala,
Fericit-a veșniciei.
Nu te pot opri vreodat'.
Când trăiești oriunde viața,
Domnului, adevărat.
Ci deschise-i sunt de-a-pururi,
Porțile împărăției.
Odihnindu-te în poala,
Fericit-a veșniciei.
Dacă stai drept, nu te teme,
Că vei merge strâmb pe cale.
Nici de gura lumii care,
Caută vini umblării tale.
Nu te teme, când curată,
Inima îți este-n toate.
Să dărâme curăția nimenea,
În veci nu poate.
Că vei merge strâmb pe cale.
Nici de gura lumii care,
Caută vini umblării tale.
Nu te teme, când curată,
Inima îți este-n toate.
Să dărâme curăția nimenea,
În veci nu poate.
Când stăpân ți-e adevărul,
Pe întreaga ta ființă.
Urle toți în jur, tu fi-vei,
Purtător de biruință.
Focul dragostei când arde,
În cădelnița vieții.
Tu te-avântă înainte,
Zică ce vor vrea drumeții.
Pe întreaga ta ființă.
Urle toți în jur, tu fi-vei,
Purtător de biruință.
Focul dragostei când arde,
În cădelnița vieții.
Tu te-avântă înainte,
Zică ce vor vrea drumeții.
Harul bunătății sfinte,
Piatra inimii de-ți moaie.
Nu-i putere-n lumea toată,
Să te frângă, să te-ndoaie.
Fața ta de-arată chipul,
Soarelui Neprihănirii.
Nu te-ntoarce s-auzi glasul,
Pizmei și-al învinuirii.
Piatra inimii de-ți moaie.
Nu-i putere-n lumea toată,
Să te frângă, să te-ndoaie.
Fața ta de-arată chipul,
Soarelui Neprihănirii.
Nu te-ntoarce s-auzi glasul,
Pizmei și-al învinuirii.
Căci nici cerul, nici pământul,
Nu te pot opri vreodat'.
Când trăiești oriunde viața,
Domnului, adevărat.
Ci deschise-i sunt de-a-pururi,
Porțile împărăției.
Odihnindu-te în poala,
Fericit-a veșniciei.
Nu te pot opri vreodat'.
Când trăiești oriunde viața,
Domnului, adevărat.
Ci deschise-i sunt de-a-pururi,
Porțile împărăției.
Odihnindu-te în poala,
Fericit-a veșniciei.
