Dacă mai ai în lume azi o mamă

Dacă mai ai în lume azi o mamă,
Încă mai poți să te numești copil.
Dacă-ți trăiesc chiar amândoi parinții
Mai poți să spui că înca ești copil.

Dacă ai harul și-ți trăiește mama,
S-o prețuiești și vei fi fericit.
Dacă-ți trăiesc chiar amândoi părinții
Ai cui să-i spui atunci când ești lovit.

Capul ți-l aplecai la pieptul mamei,
Întregul suflet ți-era mângâiat;
Cât de fierbinți au fost a tale lacrimi
Îndată totul ți-era alinat.

Acum când poți să le mai duci o floare,
Cu zâmbetul ce te vor întâmpina.
Părinților mai treceți azi pragul casei
Și duhul lor se va înviora.

Părinții tăi doresc să-i lași aproape
De sufletul tău cât ei mai trăiesc,
Dar tu nu știi, că-n taină ei veghează,
Cu duhul frânt la tine se gândesc.

Mai poți să dai și-azi florile iubirii
Părinților în casa ce-ai crescut;
Nu la mormânt le trebuie trandafirii
Ci în căsuța-n care ai crescut.

Pot ca să-ți intre-n casa ta prieteni
Ce te-nsoțesc poate și ei cu drag,
Dar când părinții tăi îți deschid ușa
Simți cum răsare soarele în prag.

Mai poți să dai și-azi florile iubirii
Părinților în casa ce-ai crescut;
Nu la mormânt le trebuie trandafirii
Ci în căsuța-n care ai crescut.

Mai poți ca să săruți aceea mână
Ce îngrijindu-te a obosit,
Cu dragoste ia-i dreapta și-o sărută
Căci pentru tine a îmbătrânit.

Mai poți să spui că încă ești puternic
Și umbli iar prin lume apărat.
Dacă părinții tăi mai sunt în viață
Ți-e sufletul și duhul mângâiat.

Voi toți acei ce ați rămas în lume
Orfani nemângâiați și părăsiți,
Mai este-n ceruri pentru voi un Tată,
Un Dumnezeu ce cheamă să veniți.

Orfanilor le e mama și tată,
Iar pentru văduve ocrotitor;
Acesta-i Dumnezeul nostru mare,
Veniți la El și-aveți Mântuitor.

Veniți, căci El cu drag îi ocrotește
Pe toți acei pe care i-a creat
Și cu nespusă grijă El veghează
Asupra celor ce I S-au predat.

De Îl dorești ca să Îl porți în suflet
Și-n viața ta cât pe Pământ trăiești,
El înțelege plânsul de sub pleoape
Și vrea viața ta să-I dăruiești.