Dă-mi, Doamne, bucuria

Dă-mi, Doamne, bucuria curatului izvor,
Ce cântă-n orice vreme pe soare și pe nor.
Să-mi fie limpezime adâncul ne-ncetat,
De nesecate unde mereu împrospătat.

Cu darnică iubire de limpezi rugăciuni,
Cu cântec și răcoare s-astâmpăr răi și buni.
Chiar dacă numai singur mereu o să rămân,
Cântarea mulțumirii în orice timp s-o-ngân.

Și pasărea fricoasă și cerbul călător,
Și orice vietate să simtă că-s al lor.
Văzându-mă departe să bucur pe-nsetați,
În unde mea să-și afle răcoarea-nviorați.

Drumeții să-mi cunoască demult Cărarea mea,
Grăbind cu bucurie, să vină și să bea.
Și toți prinzând putere și-odihnă-n drumul greu,
Întreagă mulțumirea s-o dea lui Dumnezeu.