Cum zorii cheamă ziua

Cum zorii cheamă ziua
Și-amurgul cheamă luna,
Cum vulturu-nălțimea,
Cum muntele furtuna,
Cum dorul revederea…
Așa Te chem întruna,
Să fiu cu Tine Doamne,
Al Tău, pe totdeauna,
În jertfă și-n iubire
Cu Tine să fiu una,
Să-mi fii pe veșnicie
Și Capul și Cununa…

În ochii mei aprinde
Din ochii Tăi lumină,
În graiul meu așează
Vorbirea Ta divină,
Pe fața mea coboară
Lumina Ta senină,
Fă-mi pașii totdeauna
Cărarea Ta s-o țină.
Iar mâinile cu lucrul
Din via Ta, mi-mbină
Cu pacea Ta adâncul
Și gândul mi-l alină.

Precum pe munte seara
E liniște deplină…
Viața mea să fie
Pe veci de pace plină.
Întregile-mi dorințe
În una să revină:
Să fiu în Tine una,
Ca ramul în tulpină.
Ființa mea în Tine
Deplin să se-ntregească,
Din moartea firii mele,
Viața Ta să crească.

Pe fața mea lumina
Blândeții să zâmbească,
Iubirea Ta din mine
Pe toți să-i cucerească,
Credința să m-aprindă,
Nădejdea mă-ntărească
Și-Adevăru-n mine
Deplin să strălucească,
Ca ochii Tăi, Isuse,
Cu drag să mă privească,
Acei ce-o să mă vadă
De Tine să dorească!

Viața mea, dorința
De cer să le-o trezească,
Pe urma mea spre Tine
S-ajungă să pășească,
Și Ție-a lor iubire
Întreagă s-o jertfească,
O inimă fierbinte
Din toți să Te iubească…
Iar când veni-va clipa
Ce veșnic o să crească,
Lumina feței Tale
Din toți să strălucească.