Cum v-aș putea eu spune, oare,
Ce dulce e cântarea Sa,
Când nu-i pe lume-asemănare
S-o pot asemăna cu ea?
Ce dulce e cântarea Sa,
Când nu-i pe lume-asemănare
S-o pot asemăna cu ea?
Gândiți-vă la cea mai dulce
Și scumpă clipă pe pământ,
În care-auzul nostru gustă
Cel mai plăcut, mai dulce cânt.
Și scumpă clipă pe pământ,
În care-auzul nostru gustă
Cel mai plăcut, mai dulce cânt.
Gândiți-vă la cea mai mare
Și mai cerească din iubiri,
La cea mai dulce-mbrățișare
Cu dragi, cu umede priviri.
Și mai cerească din iubiri,
La cea mai dulce-mbrățișare
Cu dragi, cu umede priviri.
La cel mai plin de frumusețe,
De farmec și de dor cuvânt,
Pe care dragostea-l șoptește,
Pierdută în extazul sfânt.
De farmec și de dor cuvânt,
Pe care dragostea-l șoptește,
Pierdută în extazul sfânt.
La negrăita-nviorare
Din sfântul cerului sărut,
Când Dumnezeu se face una
Cu dorul care l-a cerut.
Din sfântul cerului sărut,
Când Dumnezeu se face una
Cu dorul care l-a cerut.
Gândiți-vă… dar vai, eu n-am spus
Nimic din ce-am dorit să spui,
Nu pot mai mult să spun,
Dar altfel de farmec e-n cântarea Lui.
Nimic din ce-am dorit să spui,
Nu pot mai mult să spun,
Dar altfel de farmec e-n cântarea Lui.
/: E-n ea frumusețea,
Duioșia și dragostea și raiul TOT,
Cât nu-i de-ajuns, cât nu pot spune,
Așa puțin e tot ce pot! :/
Duioșia și dragostea și raiul TOT,
Cât nu-i de-ajuns, cât nu pot spune,
Așa puțin e tot ce pot! :/
Cum v-aș putea eu spune, oare,
Ce dulce e cântarea Sa,
Când nu-i pe lume-asemănare
S-o pot asemăna cu ea?
Ce dulce e cântarea Sa,
Când nu-i pe lume-asemănare
S-o pot asemăna cu ea?
Gândiți-vă la cea mai dulce
Și scumpă clipă pe pământ,
În care-auzul nostru gustă
Cel mai plăcut, mai dulce cânt.
Și scumpă clipă pe pământ,
În care-auzul nostru gustă
Cel mai plăcut, mai dulce cânt.
Gândiți-vă la cea mai mare
Și mai cerească din iubiri,
La cea mai dulce-mbrățișare
Cu dragi, cu umede priviri.
Și mai cerească din iubiri,
La cea mai dulce-mbrățișare
Cu dragi, cu umede priviri.
La cel mai plin de frumusețe,
De farmec și de dor cuvânt,
Pe care dragostea-l șoptește,
Pierdută în extazul sfânt.
De farmec și de dor cuvânt,
Pe care dragostea-l șoptește,
Pierdută în extazul sfânt.
La negrăita-nviorare
Din sfântul cerului sărut,
Când Dumnezeu se face una
Cu dorul care l-a cerut.
Din sfântul cerului sărut,
Când Dumnezeu se face una
Cu dorul care l-a cerut.
Gândiți-vă… dar vai, eu n-am spus
Nimic din ce-am dorit să spui,
Nu pot mai mult să spun,
Dar altfel de farmec e-n cântarea Lui.
Nimic din ce-am dorit să spui,
Nu pot mai mult să spun,
Dar altfel de farmec e-n cântarea Lui.
/: E-n ea frumusețea,
Duioșia și dragostea și raiul TOT,
Cât nu-i de-ajuns, cât nu pot spune,
Așa puțin e tot ce pot! :/
Duioșia și dragostea și raiul TOT,
Cât nu-i de-ajuns, cât nu pot spune,
Așa puțin e tot ce pot! :/
