Cum stropul cristalin de mare,
Cu marea-n veci se face una,
Că-i smuls din ea și totdeauna
Revine în întâia stare,
Așa sunt cei ce prin credință
Ca stropi, născuți din Apa Vie,
Uniți sunt toți pe veșnicie,
De stau în Veșnica Ființă.
Cu marea-n veci se face una,
Că-i smuls din ea și totdeauna
Revine în întâia stare,
Așa sunt cei ce prin credință
Ca stropi, născuți din Apa Vie,
Uniți sunt toți pe veșnicie,
De stau în Veșnica Ființă.
Cum o scânteie își păstrează,
Cu focul vie unitate,
Din trupul lui când nu se-abate
Căci numa-n el ea luminează,
Așa sunt cei născuți din focul
Aprins al dragostei divine,
Uniți sunt toți cu roade pline,
În el când își păstrează locul!
Cu focul vie unitate,
Din trupul lui când nu se-abate
Căci numa-n el ea luminează,
Așa sunt cei născuți din focul
Aprins al dragostei divine,
Uniți sunt toți cu roade pline,
În el când își păstrează locul!
Cum boabele de grâu unite
Sunt doar în pâinea minunată
În suferință frământată,
Atunci când ele sunt zdrobite,
Așa sunt cei ce suferința,
Zdrobitu-Ie-a dintâia fire,
Desăvârșiți sunt în unire,
Că-n pâinea vieții-și au ființa!
Sunt doar în pâinea minunată
În suferință frământată,
Atunci când ele sunt zdrobite,
Așa sunt cei ce suferința,
Zdrobitu-Ie-a dintâia fire,
Desăvârșiți sunt în unire,
Că-n pâinea vieții-și au ființa!
Cum vinul ce dă bucurie
E-o unitate fericită,
A boabelor ce nimicită,
Li-e firea cea născută-n vie,
Așa sunt cei ce-și au trăirea,
În Vița harurilor tare,
Au bucurii și sărbătoare,
În noul vin ceresc, UNIREA.
E-o unitate fericită,
A boabelor ce nimicită,
Li-e firea cea născută-n vie,
Așa sunt cei ce-și au trăirea,
În Vița harurilor tare,
Au bucurii și sărbătoare,
În noul vin ceresc, UNIREA.
Cum stropul cristalin de mare,
Cu marea-n veci se face una,
Că-i smuls din ea și totdeauna
Revine în întâia stare,
Așa sunt cei ce prin credință
Ca stropi, născuți din Apa Vie,
Uniți sunt toți pe veșnicie,
De stau în Veșnica Ființă.
Cu marea-n veci se face una,
Că-i smuls din ea și totdeauna
Revine în întâia stare,
Așa sunt cei ce prin credință
Ca stropi, născuți din Apa Vie,
Uniți sunt toți pe veșnicie,
De stau în Veșnica Ființă.
Cum o scânteie își păstrează,
Cu focul vie unitate,
Din trupul lui când nu se-abate
Căci numa-n el ea luminează,
Așa sunt cei născuți din focul
Aprins al dragostei divine,
Uniți sunt toți cu roade pline,
În el când își păstrează locul!
Cu focul vie unitate,
Din trupul lui când nu se-abate
Căci numa-n el ea luminează,
Așa sunt cei născuți din focul
Aprins al dragostei divine,
Uniți sunt toți cu roade pline,
În el când își păstrează locul!
Cum boabele de grâu unite
Sunt doar în pâinea minunată
În suferință frământată,
Atunci când ele sunt zdrobite,
Așa sunt cei ce suferința,
Zdrobitu-Ie-a dintâia fire,
Desăvârșiți sunt în unire,
Că-n pâinea vieții-și au ființa!
Sunt doar în pâinea minunată
În suferință frământată,
Atunci când ele sunt zdrobite,
Așa sunt cei ce suferința,
Zdrobitu-Ie-a dintâia fire,
Desăvârșiți sunt în unire,
Că-n pâinea vieții-și au ființa!
Cum vinul ce dă bucurie
E-o unitate fericită,
A boabelor ce nimicită,
Li-e firea cea născută-n vie,
Așa sunt cei ce-și au trăirea,
În Vița harurilor tare,
Au bucurii și sărbătoare,
În noul vin ceresc, UNIREA.
E-o unitate fericită,
A boabelor ce nimicită,
Li-e firea cea născută-n vie,
Așa sunt cei ce-și au trăirea,
În Vița harurilor tare,
Au bucurii și sărbătoare,
În noul vin ceresc, UNIREA.
