Cum poți, cum poți să stai așa nepăsător

Cum poți, cum poți să stai așa nepăsător,
Când împrejur-s-atâția păcătoși ce mor,
Când nimenea nu le-a mărturisit deschis,
De mântuirea sfântă ce li s-a trimis?
Când gem sub greaua lor povară de păcat,
Când zac într-un abis așa de-ntunecat.
Când sângeră atât de-adânc lăuntrul lor,
Cum poți, cum poți să stai așa nepăsător?

Cum poți, cum poți să treci pe drum nepăsător,
Pe lângă cei căzuți, ce-și plâng durerea lor?
Ce inimă de piatră-ți stă ascunsă-n piept,
De nu mai simți arsura strigătului drept?
Când vin și untdelemn tu porți - căci ți s-a dat,
Ca-n răni adânci să fie din belșug turnat.
Când știi că este azi nevoie de-ajutor,
Cum poți, cum poți să treci pe drum nepăsător?

Nu te gândești că vine Cel ce-o judeca,
Când pentru toate, tu, socoată grea vei da,
Când tot ce-i scris va fi curând, curând plinit,
Când al iertării har atunci va fi sfârșit?
Trezește-te acum, când încă te mai poți,
Nu-ți îngropa-n pământ talantul care-l porți.
Când împrejur tu vezi nevoie de-ajutor,
Nu fi, nu fi, nu fi așa nepăsător!