Cum crinii înfloresc,
În zori sub cer,
Și doar o zis trăiesc,
Și pier, și pier.
În zori sub cer,
Și doar o zis trăiesc,
Și pier, și pier.
Așa de călător,
E omul muritor
Ca norul trecător,
Mai trecător.
E omul muritor
Ca norul trecător,
Mai trecător.
Ca umbre străvezii,
Pe străzi trecând,
Se duc mereu cei vii,
Pe rând, pe rând.
Pe străzi trecând,
Se duc mereu cei vii,
Pe rând, pe rând.
Ca ceața de pe văi,
Ce piere-n vânt
Se duc a noastre căi,
Mormânt, mormânt.
Ce piere-n vânt
Se duc a noastre căi,
Mormânt, mormânt.
Ca fumu-mprăștiat,
Ce piere sus,
E bietul om luat,
Și dus, și dus.
Ce piere sus,
E bietul om luat,
Și dus, și dus.
Ca sunetul sfârșit,
Ce piere slab,
Așa pierzi ce-ai iubit
Degrab, degrab.
Ce piere slab,
Așa pierzi ce-ai iubit
Degrab, degrab.
Întoarce deci acum,
La Domnul Sfânt
Căci viața-i vis și fum,
Și vânt și vânt.
La Domnul Sfânt
Căci viața-i vis și fum,
Și vânt și vânt.
Cum crinii înfloresc,
În zori sub cer,
Și doar o zis trăiesc,
Și pier, și pier.
În zori sub cer,
Și doar o zis trăiesc,
Și pier, și pier.
Așa de călător,
E omul muritor
Ca norul trecător,
Mai trecător.
E omul muritor
Ca norul trecător,
Mai trecător.
Ca umbre străvezii,
Pe străzi trecând,
Se duc mereu cei vii,
Pe rând, pe rând.
Pe străzi trecând,
Se duc mereu cei vii,
Pe rând, pe rând.
Ca ceața de pe văi,
Ce piere-n vânt
Se duc a noastre căi,
Mormânt, mormânt.
Ce piere-n vânt
Se duc a noastre căi,
Mormânt, mormânt.
Ca fumu-mprăștiat,
Ce piere sus,
E bietul om luat,
Și dus, și dus.
Ce piere sus,
E bietul om luat,
Și dus, și dus.
Ca sunetul sfârșit,
Ce piere slab,
Așa pierzi ce-ai iubit
Degrab, degrab.
Ce piere slab,
Așa pierzi ce-ai iubit
Degrab, degrab.
Întoarce deci acum,
La Domnul Sfânt
Căci viața-i vis și fum,
Și vânt și vânt.
La Domnul Sfânt
Căci viața-i vis și fum,
Și vânt și vânt.
