Cum cerbul după ape,
În caldele amiezi,
Caut Fața Ta, Isuse,
De Tine însetez.
Cu inima smerită
Cărările-Ți urmez,
Cu dor adânc în suflet
De Tine însetez.
În caldele amiezi,
Caut Fața Ta, Isuse,
De Tine însetez.
Cu inima smerită
Cărările-Ți urmez,
Cu dor adânc în suflet
De Tine însetez.
Cu duhu-n rugăciune
Când pe genunchi veghez,
Din inima întreagă
De Tine însetez!
Când fruntea-nsângerată
Pe cruce mi-o așez,
Cu dor, cu foc, cu lacrimi
De Tine însetez!
Când pe genunchi veghez,
Din inima întreagă
De Tine însetez!
Când fruntea-nsângerată
Pe cruce mi-o așez,
Cu dor, cu foc, cu lacrimi
De Tine însetez!
Cu cât mai mult prin locuri
Străine înserez,
Tot mai profund de Tine,
Isuse însetez!
Dar când voi fi-n odihna
Iubirii-n care crez,
Voi ști că am Izvorul
Să nu mai însetez.
Străine înserez,
Tot mai profund de Tine,
Isuse însetez!
Dar când voi fi-n odihna
Iubirii-n care crez,
Voi ști că am Izvorul
Să nu mai însetez.
Cum cerbul după ape,
În caldele amiezi,
Caut Fața Ta, Isuse,
De Tine însetez.
Cu inima smerită
Cărările-Ți urmez,
Cu dor adânc în suflet
De Tine însetez.
În caldele amiezi,
Caut Fața Ta, Isuse,
De Tine însetez.
Cu inima smerită
Cărările-Ți urmez,
Cu dor adânc în suflet
De Tine însetez.
Cu duhu-n rugăciune
Când pe genunchi veghez,
Din inima întreagă
De Tine însetez!
Când fruntea-nsângerată
Pe cruce mi-o așez,
Cu dor, cu foc, cu lacrimi
De Tine însetez!
Când pe genunchi veghez,
Din inima întreagă
De Tine însetez!
Când fruntea-nsângerată
Pe cruce mi-o așez,
Cu dor, cu foc, cu lacrimi
De Tine însetez!
Cu cât mai mult prin locuri
Străine înserez,
Tot mai profund de Tine,
Isuse însetez!
Dar când voi fi-n odihna
Iubirii-n care crez,
Voi ști că am Izvorul
Să nu mai însetez.
Străine înserez,
Tot mai profund de Tine,
Isuse însetez!
Dar când voi fi-n odihna
Iubirii-n care crez,
Voi ști că am Izvorul
Să nu mai însetez.
