Cucurigu, cucurigu! A cântat cocoșul rar
Iară Petru cel cu vina s-a trezit și-a plâns cu-amar.
Iară Petru cel cu vina s-a trezit și-a plâns cu-amar.
Cucurigu, cucurigu! Cugetul cu glasul mut,
Ne trezește, ca pe Petru, când în vină am căzut.
Ne trezește, ca pe Petru, când în vină am căzut.
Să nu-i amuțim noi glasul, prin păcatul repetat,
Căci atunci cocoșul nostru se oprește din cântat.
Căci atunci cocoșul nostru se oprește din cântat.
Ci spre Domnul, cu căință ca și Petru să venim
El ne iartă și ne-ndeamnă curăția s-o păzim, ascultarea s-o-mplinim.
El ne iartă și ne-ndeamnă curăția s-o păzim, ascultarea s-o-mplinim.
Cucurigu, cucurigu! A cântat cocoșul rar
Iară Petru cel cu vina s-a trezit și-a plâns cu-amar.
Iară Petru cel cu vina s-a trezit și-a plâns cu-amar.
Cucurigu, cucurigu! Cugetul cu glasul mut,
Ne trezește, ca pe Petru, când în vină am căzut.
Ne trezește, ca pe Petru, când în vină am căzut.
Să nu-i amuțim noi glasul, prin păcatul repetat,
Căci atunci cocoșul nostru se oprește din cântat.
Căci atunci cocoșul nostru se oprește din cântat.
Ci spre Domnul, cu căință ca și Petru să venim
El ne iartă și ne-ndeamnă curăția s-o păzim, ascultarea s-o-mplinim.
El ne iartă și ne-ndeamnă curăția s-o păzim, ascultarea s-o-mplinim.
