Cu alți cocori vin anii din Sudul însorit,
Dar de pe inimi iarna, de-atâta timp nu pleacă,
/: V-aud mereu suspinul mai greu și mai sporit,
Că lacrimile noastre de-atâta timp nu seacă. :/
Dar de pe inimi iarna, de-atâta timp nu pleacă,
/: V-aud mereu suspinul mai greu și mai sporit,
Că lacrimile noastre de-atâta timp nu seacă. :/
O, nu știți voi, din veacuri, că slava celui rău,
E scurtă și că scurtă i-a fost a lui tărie,
/: Chiar dacă pân-la ceruri 'nălța el capul său,
Un ceas pe ne-așteptate l-a dus pe veșnicie. :/
E scurtă și că scurtă i-a fost a lui tărie,
/: Chiar dacă pân-la ceruri 'nălța el capul său,
Un ceas pe ne-așteptate l-a dus pe veșnicie. :/
Și-n locul celui trufaș venit-au cei smeriți,
Luându-i avuția cu silă adunată,
/: Lumina înălțându-și ostașii-ntineriți,
Le-a dăruit răbdării o veșnică răsplată… :/
Luându-i avuția cu silă adunată,
/: Lumina înălțându-și ostașii-ntineriți,
Le-a dăruit răbdării o veșnică răsplată… :/
Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeu,
Mereu - dar cât de rări sunt acei ce vor să-nvețe!
/: Cel bun prea des își pierde răbdarea-n ceasul greu,
Cel rău e prea sălbatec când clipa-i dă binețe. :/
Mereu - dar cât de rări sunt acei ce vor să-nvețe!
/: Cel bun prea des își pierde răbdarea-n ceasul greu,
Cel rău e prea sălbatec când clipa-i dă binețe. :/
O, ridicați privirea căci anii-s schimbători,
Nu răul pe vecie, ci Binele rămâne,
/: I-aproape Primăvara cu ultimii cocori,
Și Ziua după care în veci nu va fi „mâine!” :/
Nu răul pe vecie, ci Binele rămâne,
/: I-aproape Primăvara cu ultimii cocori,
Și Ziua după care în veci nu va fi „mâine!” :/
Cu alți cocori vin anii din Sudul însorit,
Dar de pe inimi iarna, de-atâta timp nu pleacă,
/: V-aud mereu suspinul mai greu și mai sporit,
Că lacrimile noastre de-atâta timp nu seacă. :/
Dar de pe inimi iarna, de-atâta timp nu pleacă,
/: V-aud mereu suspinul mai greu și mai sporit,
Că lacrimile noastre de-atâta timp nu seacă. :/
O, nu știți voi, din veacuri, că slava celui rău,
E scurtă și că scurtă i-a fost a lui tărie,
/: Chiar dacă pân-la ceruri 'nălța el capul său,
Un ceas pe ne-așteptate l-a dus pe veșnicie. :/
E scurtă și că scurtă i-a fost a lui tărie,
/: Chiar dacă pân-la ceruri 'nălța el capul său,
Un ceas pe ne-așteptate l-a dus pe veșnicie. :/
Și-n locul celui trufaș venit-au cei smeriți,
Luându-i avuția cu silă adunată,
/: Lumina înălțându-și ostașii-ntineriți,
Le-a dăruit răbdării o veșnică răsplată… :/
Luându-i avuția cu silă adunată,
/: Lumina înălțându-și ostașii-ntineriți,
Le-a dăruit răbdării o veșnică răsplată… :/
Aceasta-i pururi soarta ce-o-ntoarce Dumnezeu,
Mereu - dar cât de rări sunt acei ce vor să-nvețe!
/: Cel bun prea des își pierde răbdarea-n ceasul greu,
Cel rău e prea sălbatec când clipa-i dă binețe. :/
Mereu - dar cât de rări sunt acei ce vor să-nvețe!
/: Cel bun prea des își pierde răbdarea-n ceasul greu,
Cel rău e prea sălbatec când clipa-i dă binețe. :/
O, ridicați privirea căci anii-s schimbători,
Nu răul pe vecie, ci Binele rămâne,
/: I-aproape Primăvara cu ultimii cocori,
Și Ziua după care în veci nu va fi „mâine!” :/
Nu răul pe vecie, ci Binele rămâne,
/: I-aproape Primăvara cu ultimii cocori,
Și Ziua după care în veci nu va fi „mâine!” :/
