Cine are adevărul
Și-i dă ascultare,
Este totdeauna-n viață
Neînfrânt și mare.
C-adevărul e puterea
Care nu slăbește,
Fericit cel ce cu-ntregul
Suflet îl primește!
Și-i dă ascultare,
Este totdeauna-n viață
Neînfrânt și mare.
C-adevărul e puterea
Care nu slăbește,
Fericit cel ce cu-ntregul
Suflet îl primește!
Cine are-n el iubirea
Și oricând o-mparte,
Este cel mai bun - și-n ceruri
Are loc și parte.
Căci iubirea e scânteia
Din Isus țâșnită,
Fericit cel ce-o primește
În adânc - sfințită!
Și oricând o-mparte,
Este cel mai bun - și-n ceruri
Are loc și parte.
Căci iubirea e scânteia
Din Isus țâșnită,
Fericit cel ce-o primește
În adânc - sfințită!
Cine are umilința
Ca lumină-n viață,
N-are-amurg, ci totdeauna
Numai dimineață.
Căci smerenia-i avântul
Spre-nălțimi senine,
Fericit cel ce-o primește
Pentru veci în sine!
Ca lumină-n viață,
N-are-amurg, ci totdeauna
Numai dimineață.
Căci smerenia-i avântul
Spre-nălțimi senine,
Fericit cel ce-o primește
Pentru veci în sine!
Cine are prin credință,
Ca Stăpân și Mire,
Pe Isus Mântuitorul,
Intră-n nemurire.
Că-n Isus e harul veșnic
Felurit și spornic,
Fericit cine-și ascunde
Viața-n El - statornic!
Ca Stăpân și Mire,
Pe Isus Mântuitorul,
Intră-n nemurire.
Că-n Isus e harul veșnic
Felurit și spornic,
Fericit cine-și ascunde
Viața-n El - statornic!
Cine are adevărul
Și-i dă ascultare,
Este totdeauna-n viață
Neînfrânt și mare.
C-adevărul e puterea
Care nu slăbește,
Fericit cel ce cu-ntregul
Suflet îl primește!
Și-i dă ascultare,
Este totdeauna-n viață
Neînfrânt și mare.
C-adevărul e puterea
Care nu slăbește,
Fericit cel ce cu-ntregul
Suflet îl primește!
Cine are-n el iubirea
Și oricând o-mparte,
Este cel mai bun - și-n ceruri
Are loc și parte.
Căci iubirea e scânteia
Din Isus țâșnită,
Fericit cel ce-o primește
În adânc - sfințită!
Și oricând o-mparte,
Este cel mai bun - și-n ceruri
Are loc și parte.
Căci iubirea e scânteia
Din Isus țâșnită,
Fericit cel ce-o primește
În adânc - sfințită!
Cine are umilința
Ca lumină-n viață,
N-are-amurg, ci totdeauna
Numai dimineață.
Căci smerenia-i avântul
Spre-nălțimi senine,
Fericit cel ce-o primește
Pentru veci în sine!
Ca lumină-n viață,
N-are-amurg, ci totdeauna
Numai dimineață.
Căci smerenia-i avântul
Spre-nălțimi senine,
Fericit cel ce-o primește
Pentru veci în sine!
Cine are prin credință,
Ca Stăpân și Mire,
Pe Isus Mântuitorul,
Intră-n nemurire.
Că-n Isus e harul veșnic
Felurit și spornic,
Fericit cine-și ascunde
Viața-n El - statornic!
Ca Stăpân și Mire,
Pe Isus Mântuitorul,
Intră-n nemurire.
Că-n Isus e harul veșnic
Felurit și spornic,
Fericit cine-și ascunde
Viața-n El - statornic!