Chiar și de m-ai da

Chiar și de m-ai da în mâna
Celui mai înfuriat,
Fă să nu mă tulbur, Doamne,
Căci aș face-un greu păcat.
Dar și chiar de-o să mă tulbur
În vreo clipă, cea mai grea,
Fă să nu mă tem vreodată,
Teama-i spre rușinea mea.

Dar și chiar de mă voi teme,
Când aș fi mai slab de zel,
Fă să nu fug niciodată,
Căci fugind aș fi-un mișel.
Dar și chiar să fug vreodată,
În vreun nebunesc păcat,
Fă să nu mă lepăd, Doamne,
Căci atunci sunt blestemat.

A mă tulbura, sau teme
Și-a fugi chiar, pot cândva,
Căci prin plâns și pocăință
Pot să sper că-mi vei ierta.
Dar dac-am ajuns netrebnic,
Un vândut și-un lepădat,
Am făcut păcatul care
Până-n veci e neiertat.

/: Doamne, chiar să mor în mâna
Celui mai cumplit călău,
Fă să nu pot niciodată
Lepăda Cuvântul Tău. :/