Cel care plânge după-această
Viață șubredă și grea,
/: E-un orb - că nu-i pe lume nimeni
Să nu se ducă de la ea. :/
Viață șubredă și grea,
/: E-un orb - că nu-i pe lume nimeni
Să nu se ducă de la ea. :/
Cel care-și crede-a lui pământul,
Se-nșeală-n felu cel mai rău,
/: Că orb fiind, nenorocitul,
Nu vede că e el al său. :/
Se-nșeală-n felu cel mai rău,
/: Că orb fiind, nenorocitul,
Nu vede că e el al său. :/
Dar cel ce nu alege cerul
Și-al vieții veșnice temei,
/: Acum când Dumnezeu l-îmbie,
E înmiit mai orb ca ei. :/
Și-al vieții veșnice temei,
/: Acum când Dumnezeu l-îmbie,
E înmiit mai orb ca ei. :/
Cel care plânge după-această
Viață șubredă și grea,
/: E-un orb - că nu-i pe lume nimeni
Să nu se ducă de la ea. :/
Viață șubredă și grea,
/: E-un orb - că nu-i pe lume nimeni
Să nu se ducă de la ea. :/
Cel care-și crede-a lui pământul,
Se-nșeală-n felu cel mai rău,
/: Că orb fiind, nenorocitul,
Nu vede că e el al său. :/
Se-nșeală-n felu cel mai rău,
/: Că orb fiind, nenorocitul,
Nu vede că e el al său. :/
Dar cel ce nu alege cerul
Și-al vieții veșnice temei,
/: Acum când Dumnezeu l-îmbie,
E înmiit mai orb ca ei. :/
Și-al vieții veșnice temei,
/: Acum când Dumnezeu l-îmbie,
E înmiit mai orb ca ei. :/
