Ce tainic te-nconjoară Domnul
Cu binefacerile Sale,
În dulci chemări, în noi îndemnuri,
Spre Ținta mântuirii tale.
Tu nu-nțelegi cum vine gândul
Ce-ți luminează o cărare,
Și de-unde-ți izvorăște-ndemnul
Cu năzuință sfințitoare.
Cu binefacerile Sale,
În dulci chemări, în noi îndemnuri,
Spre Ținta mântuirii tale.
Tu nu-nțelegi cum vine gândul
Ce-ți luminează o cărare,
Și de-unde-ți izvorăște-ndemnul
Cu năzuință sfințitoare.
De unde-i setea rugăciunii
Cu ușurarea ce-i urmează,
Și cine taina-ți limpezește,
Și cine teama-ți luminează.
De unde-ți vine mulțumirea,
Când ai învins în vreo ispită,
Și cine-nlătură-ndoiala
Din noaptea ta neliniștită…
Cu ușurarea ce-i urmează,
Și cine taina-ți limpezește,
Și cine teama-ți luminează.
De unde-ți vine mulțumirea,
Când ai învins în vreo ispită,
Și cine-nlătură-ndoiala
Din noaptea ta neliniștită…
Tu nu-nțelegi, dar după toate
E harul Lui ce te-nconjoară
Și care-n toate-aceste-ndemnuri
Lumină inimii-ți coboară.
Când simți blândețea lor tăcută,
Cum te-nveșmântă și-ncălzește,
Lui Dumnezeu, Lui Singur numai
Înlăcrimând Îi mulțumește.
E harul Lui ce te-nconjoară
Și care-n toate-aceste-ndemnuri
Lumină inimii-ți coboară.
Când simți blândețea lor tăcută,
Cum te-nveșmântă și-ncălzește,
Lui Dumnezeu, Lui Singur numai
Înlăcrimând Îi mulțumește.
Ce tainic te-nconjoară Domnul
Cu binefacerile Sale,
În dulci chemări, în noi îndemnuri,
Spre Ținta mântuirii tale.
Tu nu-nțelegi cum vine gândul
Ce-ți luminează o cărare,
Și de-unde-ți izvorăște-ndemnul
Cu năzuință sfințitoare.
Cu binefacerile Sale,
În dulci chemări, în noi îndemnuri,
Spre Ținta mântuirii tale.
Tu nu-nțelegi cum vine gândul
Ce-ți luminează o cărare,
Și de-unde-ți izvorăște-ndemnul
Cu năzuință sfințitoare.
De unde-i setea rugăciunii
Cu ușurarea ce-i urmează,
Și cine taina-ți limpezește,
Și cine teama-ți luminează.
De unde-ți vine mulțumirea,
Când ai învins în vreo ispită,
Și cine-nlătură-ndoiala
Din noaptea ta neliniștită…
Cu ușurarea ce-i urmează,
Și cine taina-ți limpezește,
Și cine teama-ți luminează.
De unde-ți vine mulțumirea,
Când ai învins în vreo ispită,
Și cine-nlătură-ndoiala
Din noaptea ta neliniștită…
Tu nu-nțelegi, dar după toate
E harul Lui ce te-nconjoară
Și care-n toate-aceste-ndemnuri
Lumină inimii-ți coboară.
Când simți blândețea lor tăcută,
Cum te-nveșmântă și-ncălzește,
Lui Dumnezeu, Lui Singur numai
Înlăcrimând Îi mulțumește.
E harul Lui ce te-nconjoară
Și care-n toate-aceste-ndemnuri
Lumină inimii-ți coboară.
Când simți blândețea lor tăcută,
Cum te-nveșmântă și-ncălzește,
Lui Dumnezeu, Lui Singur numai
Înlăcrimând Îi mulțumește.
