Ce sfântă bucurie, ce har măreț de sus
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
Ce dulce azi mă cheamă al meu Mântuitor:
„Vino să-ți dau odihnă, să-ți fiu Ocrotitor!”
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
Ce dulce azi mă cheamă al meu Mântuitor:
„Vino să-ți dau odihnă, să-ți fiu Ocrotitor!”
Ce sfântă bucurie, ce har măreț de sus
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
La pieptul Lui dispare tot ce e pământesc,
De amăgirea lumii brațele-I mă păzesc.
Lanțul robiei cade, frică nu voi avea,
Chiar lacrimi de mi-ar curge, pe loc vor înceta.
De amăgirea lumii brațele-I mă păzesc.
Lanțul robiei cade, frică nu voi avea,
Chiar lacrimi de mi-ar curge, pe loc vor înceta.
Tu, a vieții Stâncă, moartea ai biruit,
Eu mă încred în Tine și sunt preafericit.
Noaptea curând va trece, zorii se vor ivi;
Ziua măririi Tale veșnic va străluci.
Eu mă încred în Tine și sunt preafericit.
Noaptea curând va trece, zorii se vor ivi;
Ziua măririi Tale veșnic va străluci.
Ce sfântă bucurie, ce har măreț de sus
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
Ce dulce azi mă cheamă al meu Mântuitor:
„Vino să-ți dau odihnă, să-ți fiu Ocrotitor!”
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
Ce dulce azi mă cheamă al meu Mântuitor:
„Vino să-ți dau odihnă, să-ți fiu Ocrotitor!”
Ce sfântă bucurie, ce har măreț de sus
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
Să aflu alinare la pieptul lui Isus!
La pieptul Lui dispare tot ce e pământesc,
De amăgirea lumii brațele-I mă păzesc.
Lanțul robiei cade, frică nu voi avea,
Chiar lacrimi de mi-ar curge, pe loc vor înceta.
De amăgirea lumii brațele-I mă păzesc.
Lanțul robiei cade, frică nu voi avea,
Chiar lacrimi de mi-ar curge, pe loc vor înceta.
Tu, a vieții Stâncă, moartea ai biruit,
Eu mă încred în Tine și sunt preafericit.
Noaptea curând va trece, zorii se vor ivi;
Ziua măririi Tale veșnic va străluci.
Eu mă încred în Tine și sunt preafericit.
Noaptea curând va trece, zorii se vor ivi;
Ziua măririi Tale veșnic va străluci.
