Ce rost mai poți avea tu oare,
Nedând nimic din tot ce-aduni,
Ți-e plin adâncul de izvoare,
Dar n-alini setea nimănui.
Nedând nimic din tot ce-aduni,
Ți-e plin adâncul de izvoare,
Dar n-alini setea nimănui.
În nesătulele-ți hambare
Tot strângi nesățios și pui,
Dar din zgârcita lor strânsoare
N-astâmperi foamea nimănui.
Tot strângi nesățios și pui,
Dar din zgârcita lor strânsoare
N-astâmperi foamea nimănui.
În largi dulapuri sub zăvoare,
Cu vrafuri bogăția-ți pui,
Ești robul lor ca-ntr-o-nchisoare,
Dar nu-mbraci frigul nimănui.
Cu vrafuri bogăția-ți pui,
Ești robul lor ca-ntr-o-nchisoare,
Dar nu-mbraci frigul nimănui.
Știi calea cea mântuitoare,
Știi adevărul cum să-l spui,
Și știi că-n lume bezna moare,
Dar nu cauți viața nimănui.
Știi adevărul cum să-l spui,
Și știi că-n lume bezna moare,
Dar nu cauți viața nimănui.
Vezi câți se frâng sub cruci amare,
Căutând odihnă unde nu-i,
Tu stai privind cu nepăsare,
N-ajuți poverii nimănui.
Căutând odihnă unde nu-i,
Tu stai privind cu nepăsare,
N-ajuți poverii nimănui.
De-a semenilor tăi suspine
În tine nici o milă nu-i,
O, ai să gemi, dar nici de tine
Nu-i va fi milă nimănui.
În tine nici o milă nu-i,
O, ai să gemi, dar nici de tine
Nu-i va fi milă nimănui.
/: Ce rost puteai avea sub soare,
Și-n ce frumseți puteai s-apui,
Dar mergi în veșnica pierzare,
Tu n-ai fost frate nimănui. :/
Și-n ce frumseți puteai s-apui,
Dar mergi în veșnica pierzare,
Tu n-ai fost frate nimănui. :/
Ce rost mai poți avea tu oare,
Nedând nimic din tot ce-aduni,
Ți-e plin adâncul de izvoare,
Dar n-alini setea nimănui.
Nedând nimic din tot ce-aduni,
Ți-e plin adâncul de izvoare,
Dar n-alini setea nimănui.
În nesătulele-ți hambare
Tot strângi nesățios și pui,
Dar din zgârcita lor strânsoare
N-astâmperi foamea nimănui.
Tot strângi nesățios și pui,
Dar din zgârcita lor strânsoare
N-astâmperi foamea nimănui.
În largi dulapuri sub zăvoare,
Cu vrafuri bogăția-ți pui,
Ești robul lor ca-ntr-o-nchisoare,
Dar nu-mbraci frigul nimănui.
Cu vrafuri bogăția-ți pui,
Ești robul lor ca-ntr-o-nchisoare,
Dar nu-mbraci frigul nimănui.
Știi calea cea mântuitoare,
Știi adevărul cum să-l spui,
Și știi că-n lume bezna moare,
Dar nu cauți viața nimănui.
Știi adevărul cum să-l spui,
Și știi că-n lume bezna moare,
Dar nu cauți viața nimănui.
Vezi câți se frâng sub cruci amare,
Căutând odihnă unde nu-i,
Tu stai privind cu nepăsare,
N-ajuți poverii nimănui.
Căutând odihnă unde nu-i,
Tu stai privind cu nepăsare,
N-ajuți poverii nimănui.
De-a semenilor tăi suspine
În tine nici o milă nu-i,
O, ai să gemi, dar nici de tine
Nu-i va fi milă nimănui.
În tine nici o milă nu-i,
O, ai să gemi, dar nici de tine
Nu-i va fi milă nimănui.
/: Ce rost puteai avea sub soare,
Și-n ce frumseți puteai s-apui,
Dar mergi în veșnica pierzare,
Tu n-ai fost frate nimănui. :/
Și-n ce frumseți puteai s-apui,
Dar mergi în veșnica pierzare,
Tu n-ai fost frate nimănui. :/
